Trist, dar adevărat: japonezii au rămas fără vidre

Vidra de râu japoneză (Lutra lutra witheley), sau Nihon-Kawauso, cum o denumiseră japonezii, a fost declarată Monument al Naturii cu statut special, deoarece era singurul mamifer endemic japonez care a supravieţuit până în perioada Showa (1926-1989). Patru alte mamaiofere specifice Japoniei – două specii de lilieci şi două specii de lupi – au fost declarate extincte în timpul perioadei Meiji (1868-1912).

Vidra de râu japoneză aparţinea familiei mustelidelor, fiind de fapt o subspecie a vidrei comune (Lutra lutra) care mai supravieţuieşte şi în unele zone umede din ţara noastră. Atingea lungimea de circa 110 centimetri şi trăia în aproape toate râurile din arhipelagul nipon. Numărul exemplarelor a început să scadă brusc în urma vânării fără oprelişti pentru blana sa, precum şi datorită distrugerii habitatului său natural în urma expansiunii marilor metropole japoneze.

• Unde se află prima cabană montană construită în România?
• Un traseu popular din Barcelona, șters de pe Google și Apple Maps din cauza turiștilor prea…

Ultimul exemplar din sălbăticie a fost văzut în anul 1979, pe râul Susaki din prefectura Kochi. Ultima vidră ţinută în captivitate a trăit între anii 1956-1969 în incinta grădinii zoologice din Matsuyama, prefectura Ehime.
Conform datelor de teren deţinute de Ministerul Mediului, vidra de râu japoneză a dispărut din nordul insulei Hokkaido în preajma anului 1950, iar din insula Honshu şi alte teritorii sudice, cândva în jurul anului 1990.

Yoshihiko Machida, profesor emerit în cadrul Universităţii din Kochi, este totuşi de părere că unele exemplare mai supravieţuiesc încă în natură, iar ministrul mediului s-ar fi grăbit declarând-o dispărută. Profesorul Machida susţine că în anul 1999 au fost descoperite excremete de vidră, iar pe baza acestor dovezi, doreşte să-şi continuie investigaţiile pentru a afla dacă vidra a dispărut într-adevăr sau mai supravieţuiesc câteva exemplare.

Sursa: Japan Daily Press