În urmă cu 108 ani avea loc cea mai mare bătălie de pe Frontul românesc din Primul Război Mondial: „Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au fost unele dintre cele mai importante bătălii din istoria poporului român.

• Un mare explorator ar fi putut avea sclavi. Abolirea sclaviei în SUA s-a întâmplat cu mai…
• Poporul care nu a avut niciun război timp de 1.000 de ani. Ce făceau, în schimb,…

Pe 24 iulie trupele germane conduse de generalul August von Mackensen trec în ofensivă, în zona Mărăşeşti.Armata a noua germană era poziţionată aici, pe Siret. În faţa ei erau dispuse trupele armatei a patra ruse. Copleşiţi de superioritatea adversarului, ruşii bat în retragere şi cer ajutorul românilor. Exista riscul ca linia frontului să fie spartă. Armata 1 română a intrat în luptă şi a reuşit să oprească ofensiva nemţilor spre Mărăşeşti.

Generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei a I-a, nota în ordinul de zi: „Aci cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea. Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane„.

Cele mai dure încleştări între armata românaă şi cea germană au avut loc chiar aici, unde ulterior s-a construit Mausoleul. Dramatismul acelei bătălii, fără îndoială una dintre cele mai importante din istoria poporului român, este dat şi de bilanţul ei. Peste 21.000 de mii de soldaţi români şi-au pierdut viaţa aici, au fost răniţi sau au fost daţi dispăruţi.

La două zile de la începerea asaltului de la Mărăşeşti, germanii pornesc ofensiva şi în zona Oituz. Planul era ca frontul să fie străpuns în cele doua locuri iar armatele română şi rusă, încercuite. „Nici pe aici nu se trece” a fost deviza soldaţilor români care cu mari jertfe au reuşit să ţină piept valurilor de atacuri. Caporalul Constantin Muşat a fost dovada vie a dăruirii cu care au luptat românii. Cu o mână amputată încă din timpul ofensivei din 1916, caporalul s-a întors pe front şi pentru că nu mai putea să folosească arma arunca grenade cu braţul sănătos.

Chiar dacă armata română a obţinut aceste victorii situaţia se complica pentru ţara noastră. Rusia încheie un armistiţiu separat cu Puterile Centrale. Încercuită din toate părţile România este obligată să facă acelaşi lucru. Astfel se încheie Pacea de la Bucureşti în care ţara noastră cedează Dobrogea, este supusă economic Germaniei iar armata este demobilizată. Tratatul de pace, care nu a fost niciodată ratificat de regele Ferdinand, este denunţat câteva luni mai târziu când devenise foarte clar că aliaţii vor câştiga războiul.

Descoperă vă prezintă şi alte semnificaţii istorice ale zilei de 24 iulie:

1772 – A început Congresul de pace de la Focşani şi Bucureşti (până la 22.03.1773), în timpul căruia delegaţiile Moldovei şi Ţării Româneşti au cerut independenţa de fapt, sub garanţia Austriei, Rusiei şi Prusiei şi unirea celor două ţări româneşti.

1783 – S-a născut, în Columbia, Simon Bolivar, general şi om politic sud-american, unul dintre conducătorii mişcării de eliberare a popoarelor din America Latină (1810-1826) de sub dominaţia spanioă (m. 17 decembrie 1830).

1803 – S–a născut compozitorul Adolphe Charles Adam (baletele “Giselle”, “Corsarul”) (m. 3 mai 1856)

1864 – S-a înfiinţat Poliţia de Frontieră, actul de naştere al instituţiei fiind considerat Decretul nr. 892 din 24 iulie 1864, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care i–a reunit pe grănicerii moldoveni cu cei munteni într–o singură structură, organizată pe zece batalioane grupate în patru „inspectorii”.

1868 – La Viena, au fost semnate o Convenţie poştală între România şi Austro-Ungaria şi o Convenţie poştală româno–germană.

1876 – S-a format un nou guvern liberal pur, în frunte cu Ion C. Brătianu, care a condus România până în 1888 (cu excepţia perioadei aprilie-iunie 1881).

1886 – S–a născut actorul Mişu Fotino, fondator al Teatrului de Stat din Braşov. (m. 4 ianuarie 1970)

1897 – S-a născut Amelia Earhart (dispărută la 2 iulie 1937 în Pacific) a fost un pioner în aviaţie şi o militantă angajată pentru drepturile femeii.

1911 – S–a născut George Ivaşcu, critic şi istoric literar, publicist, fost director al revistei „România literară” (1971–1988) şi redactor–şef al revistei „Contemporanul” (1955–1971 (“Istoria literaturii române”, “Nicolae Filimon”, “Cumpăna cuvântului”) (m. 21 iunie 1988)

1921 – S–a născut tenorul Italian Giuseppe di Stefano. (m. martie 2008)

1923 – Convenţia de la Lausanne privind regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele este semnată şi de România.

1942 – A început bătălia pentru Caucaz, încheiată prin victoria armatelor sovietice la 9 octombrie 1943.

1949 – Sunt inaugurate primele Gospodării Agricole de stat după model sovietic.

1977 – A murit Emil Botta, actor, poet.A activat la Teatrul Naţional din Bucureşti şi în Compania Bulandra, Teatrul Comedia, SCITA, 13+1 (n. 15 sept 1911)

1978 – Generalul Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne cere azil politic ambasadei SUA de la Bonn.

1990 – Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare naţională a României ziua 1 decembrie, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România, s–a încheiat procesul constituirii statului naţional unitar român.

1997 – România şi Bulgaria au solicitat din nou liberalizarea circulaţiei în spaţiul Uniunii Europene.

1998 – Banca Europeană de Investiţii (BEI) a acordat României un credit în valoare de 225 milioane de ECU, destinat finanţării etapei a treia de reabilitare a drumurilor naţionale.

2003 – Armata americană a dat publicităţii fotografii ale cadavrelor celor doi fii ai lui Saddam Hussein, Udai şi Qusai.