Regii foloseau câlţi de in pe post de hârtie igienică. Iată 11 lucruri amuzante şi mai puţin cunoscute din istoria toaletelor

Descopera

Publicat: 26.11.2017

Ştiaţi că un om petrece, în medie, de-a lungul existenţei sale, 6.500 de ore la toaletă? Acest lucru înseamnă aproximativ un an şi jumătate din viaţa sa. Mai mult decât atât, persoanele care au un telefon mobil cu multe aplicaţii instalate, şi îl iau cu ele la toaletă, vor petrece şi mai mult timp “pe tron”.

Dacă există un lucru pe lumea asta care este comun tuturor oamenilor atunci acela este “chemarea naturii”. Dar, în funcţie de locul în care trăim, nu este întotdeauna posibilă eliminarea deşeurilor corporale în condiţii de siguranţă şi responsabilitate.

Ziua mondială a toaletelor (sărbătorită anual pe data de 19 noiembrie) vizează inspirarea acţiunilor de combatere a crizei sanitare globale. Astăzi, 4,5 miliarde de oameni trăiesc fără o toaletă de uz casnic, care să dispună de aceste deşeuri în siguranţă.

Ştiaţi că…?

1. Înainte de apariţia primelor latrine publice, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, oamenii obişnuiau să îşi facă nevoile pe câmp, sub ascunzişul arborilor tuia din frumoasele grădini franceze, pe stradă, sub cireşi sau oriunde erau feriţi de privirile trecătorilor.

2. În secolul al XIII-lea, practica era „totul în stradă”. Oamenii aruncau apele folosite pe fereastră, şi, uneori, se auzeau strigăte de avertisment precum „Păzea, că pică!” sau „Păzea la apă!”. Erau la modă anecdotele cu persoane de vază ce se treziseră cu conţinutul unei oale de noapte în cap. Chiar şi regelui Ludovic cel Sfânt i s-ar fi întâmplat aşa ceva.

3. Regele George al II-lea al Marii Britanii a murit pe toaletă. Se întâmpla în anul 1760. Conform relatărilor vremii, regele s-a trezit, şi-a băut ciocolata, a intrat în toaletă, după care valetul său a auzit un zgomot ca de accident.

4. După vasele de sticlă şi oalele de lut, au apărut aşa-numitele scaune perforate. Isabela de Bavaria, soţia regelui Carol al VI-lea al Franţei, avea un astfel de scaun decorat cu catifea albastră, iar Filip cel Lung comandase un scaun acoperit cu o stofă de lână neagră numită „oacheşică”.

5. Ludovic al XI-lea dispunea de un „jilţ intim”, înconjurat de o perdea. Registrele sale de cheltuieli arată că regele achiziţiona câlţi de in, precursorii hârtiei igienice.

6. În perioada Renaşterii, oalele de noapte se regăsesc până şi în inventarele de succesiune. Uneori, oamenii se foloseau de şeminee pentru a-şi “uşura pântecele”.

7. Ludovic al XIII-lea îşi primea oaspeţii aşezat pe tron. Fiul lui Ludovic al XIV-lea proceda la fel.

Citeşte continuare în CSID.