Prima pagină Istorie

Fortăreţele considerate impenetrabile pe care ruşii le-au cucerit. Una dintre ele a fost teritoriu românesc

Alexandru Voiculescu | 09.29.2018 | ● Vizualizări: 3577
Credit: Wikipedia     + zoom
Galerie foto (1)

În istoria sa, armata Rusiei a fost extrem de inconsecventă şi plină de surprize, atât în ceea ce priveşte înfrângerile, cât şi în ceea ce priveşte victoriile. În cazul de faţă este vorba despre victorii, în speţă, despre cuceririle unor fortăreţe considerate până atunci imposibil de înfrânt (desigur, în condiţiile în care acestea erau protejate şi administrate corespunzător).

Asediul de la Noteborg

În 1792, în timpul Marelui Război Nordic, forţele suedeze de la Nöteborg au fost înfrânte de ruşi, iar mulţi consideră că un element crucial în victorie a fost conducerea ţarului Petru cel Mare, relatează War History Online.

Fortăreaţa avea 142 de tunuri şi câteva sute de oameni, conduşi de colonelul Gustav Wilhelm von Schlippenbach, care în ultimă instanţă nu au putut ţine piept forţei de circa 20.000 de ruşi.

Chiar şi aşa, primul asalt al ruşilor, realizat cu 5.000 de soldaţi, a fost respins de suedezi, dar al doilea şi al treilea val au creat fisuri în zidurile fortăreţei, insuficient totuşi pentru obţinerea victoriei. Dorind să evite alte pierderi, Petru a dorit să retragă trupele, dar ordinul său nu a ajuns pe front. Comandantul atacului, Mihail Goliţin, a continuat astfel asediul. Într-un final, pe 22 octombrie 1702, suedezii s-au predat. Asediul de la Nöteborg a dus la moartea a circa 500 de ruşi şi 200 de suedezi.



Fortăreaţa Bender

Cetatea istorică Tighina din regiunea Basarabia, actuala Republică Moldova, a fost redenumită Bender atunci când a fost cucerită de Suleiman Magnificul în 1538. Fortificaţiile au fost îmbunătăţite, turcii profitând de poziţia bună a cetăţii, pe malul înalt al Nistrului. Poziţia defenisivă a fost una dintre garnizoanele Imperiului Otoman în timpul Războiului ruso-turc.

Au existat multe încercări de cucerire a fortăreţei, dar în mare parte nu au avut niciun succes. Totuşi, ruşii au reuşit să o cucerească în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Pe 16 septembrie 1770, generalul Petr Panin al Armatei Ruse a condus 33.000 de oameni într-un asediu asupra garnizoanei otomane, care adăpostea 12.500 de oameni. În timpul unei singure nopţi, la adăpostul întunericului, ruşii au reuşit să ocupe cetatea, curmând vieţile a 7.000 de turci. Ruşii au pierdut doar 1.700.

Asediul asupra Fortăreţei Ismail

În martie 1790, în timpul conflictului cu turcii, ruşii conduşi de Alexander Suvorov au asediat oraşul-cetate Izmail din regiunea Budjak. Ismail adăpostea 40.000 de soldaţi turci, în timp ce comandantul rus avea doar 31.000.

Ruşii au început atacul în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1790 şi chiar în ciuda inferiorităţii numerice, Suvorov avea o mică flotilă în Marea Neagră care avea un comandat spaniol, anume José de Ribas.

Zidurile din nord, est şi vest erau mai slabe, iar deja la ora 8 dimineaţa ruşii au intrat în oraş. La sfârşitul confruntării, au murit 26.000 de otomani, un număr de şase ori mai mare decât pierderile ruşilor.

Asediul de la Przemyśl

Asediul asupra oraşului polonez Przemyśl, din timpul Primului Război Mondial, a durat circa 6 luni, din 16 septembrie 1914 până în 22 martie 1915, atunci când garnizoana austro-ungară s-a predat.

Przemyśl se află între munţi, dar şi înconjurată de păşuni fertile, cu râul navigabil San care învecinează aşezarea.

Fiind o garnizoană austro-ungară importantă, aşezarea a fost fortificată în 1914. La începutul lunii septembrie, după Bătălia de la Galacia, oraşul a fost înconjurat de forţele ruse, dar în primă fază acestea nu erau suficient de puternice pentru a lansa un atac.

La sfârşitul lunii septembrie, când forţele ruse constau în circa 300.000 de soldaţi, generalul Radko Dimitriev, comandantul Armatei a III-a, a lansat primul atac pe 24 septembrie 1914. Ruşii au atacat timp de trei zile, dar au eşuat din cauza artileriei insuficiente, pierzând şi 40.000 de oameni. Dimitriev s-a retras, traversând râul San pe 11 octombrie.

A fost rândul generalului Andrei Nikolaevich Selivanov al Armatei a XI-a să încerce să cucerească oraşul pe 9 noiembrie 1914, dar eforturile de aprovizionare au ţinut  Przemyśl sub controlul austriecilor.

Abia când proviziile s-au terminat, iar ruşii au primit suficientă artilerie, aceştia au reuşit să cucerească oraşul. Garnizoana rămasă, formată din 117.000 de oameni, s-a predat însă abia pe 22 martie 1915.

Asediul asupra Fortăreţei Erzurum

Erzurum era cel mai bine apărat oraş otoman, dar era ameninţat din nord şi est de către trupele ruse.

253 de piese de artilerie apărau oraşul, iar fortificaţiile apărau oraşul în două inele pe un arc de cerc de 180 de grade. Zona centrală era acoperită de 11 forturi şi baterii de artilerie, iar flancurile au fost apărate de un grup de câte două forturi fiecare. Totuşi, nu existau suficienţi soldaţi pentru ca toate forturile să fie operaţionale în întregime, iar pe 11 februarie 1916, ruşii au început atacul asupra oraşului.

Au atacat iarna, profitând de camuflajul zăpezii, ceea ce i-a ajutat, întrucât a III-a Armată Turcă a început să se retragă din zonele fortificate. Ruşii au continuat atacul până când au intrat în oraş pe 16 februarie 1916. Până atunci, otomanii au pierdut peste 66.000 de oameni.

Asediul asupra oraşului Königsberg

Numindu-se astăzi Kaliningrad, oraşul-cetate a fost construit pentru a face faţă celor mai severe bombardamente, oferind de asemenea adăpost trupelor.

În timpul Ofensivei Königsberg din 6 aprilie 1945, un total de 130.000 de soldaţi germani se aflau în oraş.

Ruşii aveau la dispoziţie suportul artileriei şi aviaţiei, lansând primul atac în zorii acestei zile.

În următoarea zi, pe 7 aprilie 1945, trupele sovietice au lansat al doilea atac, care a presupus chiar şi luptă corp la corp. Apărătorii germani au cedat pe 9 aprilie, iar generalul Otoo Lasch a trimis emisari pentru a negocia capitularea. Trupele sovietice au pierdut doar 3.700 de oameni, în timp ce de partea cealaltă, confruntarea a dus la moartea a peste 42.000 de soldaţi.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

ISTORIA frumoasei fortăreţe Belogradchik, din Bulgaria. În secolul XIX a fost locul decapitării revoluţionarilor capturaţi. FOTO

Castelul Corvinilor, capodopera arhitecturală din România, una dintre cele mai mari fortăreţe din Europa - Galerie Foto

Murud-Janjira, fortăreaţa indiană pe care portughezii şi britanicii nu au reuşit să o cucerească - FOTO

Secretele castelelor medievale. Motivul pentru care toate scările erau construite în sensul acelor de ceasornic