România în Primul Război Mondial, eşecul primelor bătălii

Cu o armată de 800.000 de persoane, cel puţin în documente, şi cu promisiunea aliaţilor părea că  războiul declarat al României împotriva imperiului Austro-Ungar părea că îi vor îngenunchea pe habsburgi, oferind şanse mari de victorie împotriva Germaniei. Însă optimismul aliaţilor nu a durat mult timp.

Britanicii, francezii şi ruşii au descoperit uimiţi că România deţinea armament şi echipament doar pentru a alimenta jumătate de milion de soldaţi, de asemenea din cauza poziţiei izolate din estul Europei, aliaţilor le era greu să trimită provizii care să acopere cantitatea necesară, scrie Mental Floss.

• O descoperire despre modul în care dinozaurii își creșteau puii schimbă tot ce știam până acum
• Terra Amata, situl arheologic care spune povestea primilor ingineri ai Europei

În luna septembrie a anului 1916, ofensiva rusească Brusilov a eliberat trupele germane şi austriace încercând să se apere de ofensiva română mai apoi dorind să lanseze un contraatac.

Primul Război Mondial, momentele cheie şi sunetul de final

După ce au traversat Munţii Carpaţii şi au ocupat graniţa  Austro-Ungară din Transilvania, actvitatea românească din cadrul războiului a ajuns la un final pe acest front.  În acel moment îşi făcea apariţia Erich von Falkenhayn, fostul şef al Statului Major german, care a devenit comandantul noii armate hibrid Austro-Germane cu care se confruntau românii în Transilvania.  Pentru Falkenhayn, noua poziţie de comandat a reprezentat şansa acestuia de a-şi reabilita imaginea în faţa armatei germane, după eşecul de la Verdun.

Falkenhayn, împreună cu August von Mackensen, care a comandat armata de pe Dunăre (ce se afla de-a lungul graniţei sudice a României, care mai târziu a fost împărţită în grupurile operaţionale estice şi vestice) au reuşit să înconjoare România, pregătind terenul pentru o contraofensivă nimicitoare în 1916.

Prima lovitură a fost realizată aproape imediat, în 3 septembrie 1916, prin intermediul invaziei lui Mackensen în regiunea Dobrogei. Trupele germano-bulgare au ocupat oraşul de la graniţă Silistra, apoi au împins trupele române către portul Constanţa. Deşi trupele ruso-române au obţinut o amânare în urma victoriei împotriva armatei bulgare, în bătălia de la Cobadin, din 17-19 septembrie, prin intermediul căruia au ocupat terenul din apropierea Dunării,  nu au reuşit să-l oprească pe Mackensen să captureze fortăreaţa Turtucaia în 26 septembrie.

Bătălia din Sibiu

Forma de relief dominantă din zonă era lanţul carpatic care se întindea de la sud la vest de-a lungul graniţei dintre Ungaria şi România, scrie Mental Floss. În continuare, se precizează că în prima lor misiune românii au străbătut muntele prin pasuri şi trecători pentru a ajunge la graniţa cu Ungaria.  Din cauza trecătorilor aramata românească s-a despărţit, soldaţii devenind expuşi atacurilor ce i-au încercuit.

Falkenhayn a profitat de acest avantaj şi a atacat armata română, distrugerea armatei române a fost alimentată de atacurile lui Mackensen din sudul României.

Panicat din cauza  distrugerii armatei române, comandantul, Ioan Culcer a decis retragerea din Sibiu împreună cu aceasta şi-a pierdut şi poziţia centrală din Transilvania.  În 29 septembrie, românii se aflau în retragere completă. 

Sursa: MentalFloss

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: