Strămoşii noştri preistorici îşi raţionalizau hrana. Făceau stocuri de oase de cerbi

Un nou studiu, condus de către dr. Ruth Blasco, cercetătoare în cadrul Universităţii Tel Aviv, arată modul în care strămoşii noştri din Paleolitic depozitau oase de animale, din interiorul cărora consumau măduva, pe perioade care puteau ajunge şi la nouă săptămâni. „Măduva osoasă constituie o sursă importantă de nutrienţi şi, ca atare, a fost prezentată de mult timp în dieta oamenilor preistorici”, a explicat profesorul Ran Barkai de la Universitatea Tel Aviv, care a făcut parte din echipa dr. Blasco, citat de către Science Daily.

Acest nou studiu pune la îndoială asumpţiile anterioare legate de comportamentele de hrănire ale strămoşilor noştri. Teoriile principale sugerează că aceştia consumau hrana imediat ce o procurau. „Până acum, dovezile au indicat consumul imediat de măduvă în urma procurării şi eliminării ţesuturilor moi. În lucrarea noastră, prezentăm dovezi privind depozitarea şi consumul întârziat al măduvei osoase la peştera Qesem”, a adăugat Ran Barkai.

• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?
• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur

Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că oasele de cerb pe care le-au folosit în cadrul acestui studiu sunt cele mai vechi dovezi  descoperite până în prezent ale realizării stocurilor de hrană pentru a fi consumată mai târziu. Cercetătorii sunt de părere că dispariţia elefanţilor din proximitatea peşterii Qesem, care reprezentau o importantă sursă de hrană, a dus la transformarea comportamentelor oamenilor preistorici. Astfel, cerbii au devenit principalul vânat şi s-a început chiar păstrarea unora dintre oase pentru asigurarea unor surse de hrană pentru perioadele în care vânatul era mai rar. 

Credit foto: dr. Ruth Blasco

Analizele realizate de către cercetători arată că oasele erau învelite în pielea cerbilor pentru a asigura conservarea măduvei osoase pentru perioade îndelungate, ajungând chiar şi la nouă săptămâni. „În studiul nostru, arătăm pentru prima dată că, în urmă cu 200.000-420.000 de ani, oamenii preistorici din Peştera Qesem erau suficient de sofisticaţi, inteligenţi şi de talentaţi pentru a şti că este posibil să se păstreze anumite oase de animale în condiţii specifice şi, atunci când este necesar , să îndepărteze pielea, să crape oasele şi să mănânce măduva din interior”, explică profesorul Avi Gropher de la Universitatea Tel Aviv.

Trecerea de la consumul imediat la unul planificat a reprezentat un punct de cotitură în evoluţia specii noastre, permiţându-ne să evoluăm şi să dezvoltăm forme tot mai complexe de existenţă socioeconomică.

Studiul citat a fost publicat în revista Science Advances.

Citeşte şi: