Matthew Hopkins, adevăratul vânător de vrăjitoare. Sute de oameni nevinovați au fost torturați și executați din cauza sa

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Matthew Hopkins a fost un vânător infam de vrăjitoare în timpul secolului al XVII-lea, care a publicat cartea „Descoperirea Vrăjitoarelor” (The Discovery of Witches) în 1647 și ale cărui metode de vânătoare au fost aplicate în timpul celebrelor procese ale vrăjitoarelor din Salem, în provincia colonială Massachusetts.

Începând cu secolul al XVI-lea, Anglia era marcată de isteria vrăjitoriei, cauzată în mare parte de Regele Iacob I al Angliei, acesta fiind obsedat de ocultism și a publicând o disertație intitulată „Demonologie” (Daemonologie) în 1599.

Iacob a fost influențat de implicare sa personală în procesele vrăjitoarelor din North Berwick începând cu 1590, acesta colectând numeroase texte despre studiile magice pe care le-a publicat sub forma a trei cărți pentru a descrie magia, farmecele și vrăjitoria.

GALERIE FOTO

Regele Iacob I al Angliei a încercat să justifice persecuția și pedepsirea unei persoane acuzate de vrăjitorie conform codului canonic.

Cum își tortura Matthew Hopkins victimele

Lucrările publicate au ajutat la crearea reformei vrăjitoriei în Anglia, ce l-a făcut pe scriitorul puritan englez Richard Bernard să scrie un manual despre vânătoarea de vrăjitoare în 1629, intitulat „A Guide to Grand-Jury Men”. Istoricii sugerează că atât disertația scrisă de Iacob I cât și manualul lui Bernard l-au influențat pe Matthew Hopkins și au avut un impact semnificativ asupra direcției alese pentru viața sa.

Cariera lui Hopkins a început în martie 1644, atunci când un asistent, John Sterne, i-a spus că un grup de femei din orașul Manningtree desfășurau ritualuri de vrăjitorie și încercau să îl omoare. Astfel, Hopkins a desfășurat o investigație fizică a femeilor, căutând malformații și un semn din naștere numit „Semnul Diavolului” (Devil’s Mark). În cele din urmă, 23 de femei au fost acuzate de vrăjitorie și au fost judecate în 1645. 19 femei au fost condamnate și spânzurate, iar patru femei au murit în închisoare.

Deși tortura era ilegală în Anglia, Hopkins folosea tehnici precum privarea de somn pentru a deruta victimele și pentru a le face să mărturisească, tăierea brațului acuzatului cu un cuțit tocit (dacă victima nu sângera, aceasta era declarată vrăjitoare), dar și legarea victimelor de scaune care erau apoi scufundate în apă (dacă victima plutea, aceasta era considerată vrăjitoare).

Sute de suflete nevinovate, ucise de Matthew Hopkins și asistentul său, John Sterne

Între anii 1644 și 1646, Hopkins și asistenții săi ar fi fost responsabili pentru executarea a 300 de femei suspectate de vrăjitorie și pentru spânzurarea mai multor persoane decât toți vânătorii de vrăjitoare din Anglia în ultimii 160 de ani, scrie Heritage Daily.

În 1647, Hopkins a publicat cartea „Descoperirea Vrăjitoarelor” care a fost folosită ca un manual pentru judecarea și condamnarea lui Margaret Jones în Massachusetts. De asemenea, unele dintre metodele lui Hopkins au fost folosite în timpul proceselor vrăjitoarelor din Salem, Massachusetts, între 1692 și 1693, rezultând în sute de oameni acuzați și 14 femei și 5 bărbați executați.

Matthew Hopkins a murit în locuința sa din Manningtree, la data de 12 august 1647, fiind îngropat în cimitirul Bisericii Sf. Fecioare Maria de la Mistley Heath. În decurs de un an de la moartea sa, asistentul său, John Sterne, s-a retras la ferma sa și a scris manualul „O confirmare și descoperire a vrăjitoriei” (A Confirmation and Discovery of Witchcraft) în speranța că va putea să mai profite de pe urma carierei celor doi, ce a cauzat moartea a sute de suflete nevinovate.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Simbolurile folosite de vrăjitoare, descoperite într-o biserică medievală

De ce vrăjitoarele folosesc mături? Povestea din spatele miturilor

Bătălii cu vrăjitori și demoni prinși în capcană. Ce dezvăluie texte creștine traduse recent pentru prima oară

Bărbatul care primește 10.000 de dolari pe an pentru a fi vrăjitor oficial al unui oraș