Matei Corvin, descris de contemporani ca fiind „un prieten al muzelor”

Matei Corvin s-a născut la 24 februarie 1443 în Cluj și a murit la 6 aprilie 1490 la Viena. A fost rege al Ungariei între 1458 și 1490 și a încercat să reconstruiască statul maghiar după decenii de anarhie feudală prin reforme financiare, militare, judiciare și administrative. Denumirea de Corvinus a provenit de la blazonul său care conținea un corb („corvus” în latină).

Matei Corvin a fost al doilea fiu al unui lider militar, Ioan de Hunedoara. După moartea tatălui său și a fratelui mai mare, Matei a devenit moștenitorul unei proprietăți vaste și al unui nume glorificat de cronicarii războiului împotriva cuceritorilor turci. După moartea Regelui Ladislau Postumul de Austria, și în ciuda pretențiilor dinastice ale unchiului său, Frederic al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, și alți pretendenți la tron, Matei Corvin a fost ales rege în ianuarie 1458.

• Un râs îngropat alături de patru câini, datând din Epoca Romană, îi nedumerește pe arheologi
• Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea

Era pentru prima oară în istoria regatului medieval maghiar când un membru al nobilității, fără descendență și rudenie dinastică, urca pe tronul regal, deși ceva similar se întâmpla și în regatul Boemiei din vecinătate. Totuși, aceste alegeri au tulburat cursul obișnuit al succesiunii dinastice și au cauzat o serie îndelungată de controverse în acea parte a Europei. În Cehia și Ungaria au deschis calea pentru o nouă eră, caracterizată de supremația „moșiilor și a ordinelor”, un sistem dietal, și o tendință pentru centralizare.

Matei Corvin, un reprezentant timpuriu al absolutismului modern?

După eforturi pentru stabilizarea domniei sale împotriva atacurilor repetate, în mare parte lansate de opoziția baronială și pretendenții dinastici străini, Matei Corvin a ținut sub control invadatorii turci, care au anexat teritoriile sârbe și bosniace de la granițele sudice. Matei Corvin a reorganizat un sistem defensiv împotriva turcilor, luând în considerare și lipsa de forțe.

Matei Corvin a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a crește veniturile de stat și pentru a îmbunătăți elementele moderne ale armatei sale. Una dintre strategii a fost o reformă a finanțelor și a taxelor (1467), care a pus capăt scutirilor speciale pentru marile moșii. Câțiva ani mai târziu, trezoreria a fost dezvoltată într-un oficiu bine organizat, care colecta cu regularitatea taxele „extraordinare” (menite inițial pentru cazuri de necesitate urgentă, mai ales sub presiunea amenințării turce). Drept rezultat, venitul de stat a atins cote considerabile, iar taxele mari i-au împovărat pe țărani, scrie Britannica.

Reformele financiare nu au fost acceptate cu ușurință. Revoltele au pus în pericol guvernarea, uneori chiar și domnia lui Matei Corvin. Opoziția, impulsionată de forțe străine, a atras de partea sa câțiva vechi consilieri ai regelui. Totuși, Matei a reușit mereu, prin forță și diplomație, să calmeze opoziția și să restabilească condițiile politice și sociale ale suveranității sale.Unii istorici l-au descris ca fiind un reprezentant timpuriu al absolutismului modern, însă asta a fost cu multe peste posibilitățile sale. Matei Corvin a crescut influența nobilimii asupra baronilor, a încercat să suprime sau cel puțin să modereze anarhia feudală, i-a protejat pe negustori, micii proprietari și chiar pe țărani. De asemenea, Matei a încercat să îmbunătățească sistemul guvernului central (fără să perturbe autonomiile locale), în principal prin sporirea rolurilor guvernamentale de cancelari, secretari regali și alte oficii.

Matei Corvin, glorificat de prieteni și inamici, de nobilime și țărănime

Matei Corvin și-a meritat reputația, fiind descris de contemporanii săi drept „un prieten al muzelor”. Cunoașterea multor limbi, latinitate clasică, ideile umanistice moderne, cărțile antice și susținerea pentru artele și științele noi, toate acestea i-au fost familiare încă din copilărie. Educația sa a avut loc în mare parte pe câmpurile de luptă, parțial sub controlul unor umaniști proeminenți. Nu a încetat niciodată să citească și să învețe. Totodată, Matei a fondat o bibliotecă considerabilă, celebra Bibliotheca Corviniana. A avut încredere, la fel ca majoritatea contemporanilor săi, în astrologie și alte credințe similare ale vremurilor, însă a susținut numeroși oameni de știință și a participat la discuții cu diverși filosofi invitația la curtea sa.

Matei Corvin deținea calități personale înalte, așa cum au spus prietenii, dar și inamicii săi. A încercat să-și consolideze statul, iar numele său a devenit mai târziu, în timpul secolelor de ocupație turcă și opresiune habsburgică, un simbol pentru putere și independență. Amintirea sa a fost glorificată de oameni de stat și lideri militari. Și, în ciuda taxelor mari, Matei Corvin a fost glorificat și de oameni, care au spus, la câțiva ani după moartea regelui, că ar fi fost dispuși să plătească mai mult „de s-ar fi ridicat din morți”. O posibilă explicație ar fi declinul prin care a trecut țara după moartea lui Matei, dar și o zicală populară: „Matei a murit, dreptatea a pierit”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Castelul Corvinilor, un loc de basm în inima Transilvaniei

Ce se află sub Castelul Corvinilor? Scanările radar au scos la iveală informaţii surprinzătoare

Castelul Corvinilor a fost prădat de hoţi

Athelstan, „regele întregii Britanii”. Cine a fost și ce a făcut?