Când au fost domesticiți măslinii? Se întâmpla cu mii de ani în urmă, arată un studiu

Un studiu comun al cercetătorilor de la Universitatea Tel Aviv și de la Universitatea Ebraică, ambele din Israel, a dezvăluit cele mai vechi dovezi care arată când au fost domesticiți măslinii.

Căutând dovezile pentru domesticirea pomilor fructiferi, cercetătorii au analizat rămășițele de cărbune din situl calcolitic Tel Zaf, din Valea Iordanului, și au stabilit că acestea provin de la măslini.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Deoarece măslinul nu a crescut în mod natural în Valea Iordanului, asta înseamnă că locuitorii au plantat copacul în mod intenționat acum aproximativ 7.000 de ani.

Cum s-a descoperit când au fost domesticiți măslinii?

Studiul despre perioada când au fost domesticiți măslinii a fost condus de dr. Dafna Langgut, de la Departamentul de Arheologie și Culturi Antice din Orientul Apropiat Jacob M. Alkow și de la Muzeul de Istorie Naturală Steinhardt al Universității Tel Aviv.

Resturile de cărbune au fost găsite în săpătura arheologică condusă de prof. Yosef Garfinkel, de la Institutul de Arheologie al Universității Ebraice. Descoperirile au fost publicate în revista Scientific Reports.

„Sunt șeful Laboratorului de Arheobotanica și Medii Antice, care este specializat în identificarea microscopică a resturilor de plante. Copacii, chiar și atunci când sunt arși până la cărbune, pot fi identificați prin structura lor anatomică”, spune Dr. Langgut.

„Plasticul” lumii antice

„Lemnul era ‘plasticul’ lumii antice. A fost folosit pentru construcții, pentru fabricarea de unelte și mobilier și ca sursă de energie. De aceea, identificarea rămășițelor de copaci găsite pe siturile arheologice, cum este cărbunele din vetre, este o cheie pentru înțelegerea tipurilor de copaci care creșteau în mediul natural la acea vreme și când au început oamenii să cultive pomi fructiferi”, a continuat ea.

În laboratorul ei, dr. Langgut a identificat cărbunele de la Tel Zaf ca aparținând măslinilor și smochinilor. „Măslinii cresc în sălbăticie în Israel, dar nu în Valea Iordanului”, spune ea.

„Asta înseamnă că cineva i-a adus acolo în mod intenționat; a dus cunoștințele și planta în sine într-un loc care se află în afara habitatului său natural. În arheobotanică, aceasta este considerată o dovadă incontestabilă a domesticirii, ceea ce înseamnă că avem aici cele mai vechi dovezi de oriunde din lume pentru momentul când au fost domesticiți măslinii”, continuă dr. Langgut.

„De asemenea, am identificat multe rămășițe de ramuri tinere de smochin. Smochinul a crescut în mod natural în Valea Iordanului, dar ramurile lui aveau o valoare mică fie ca lemn de foc, fie ca materie primă pentru unelte sau mobilier, așa că oamenii nu aveau niciun motiv să adune cantități mari și să le aducă în sat. Se pare ca aceste crengi de smochin au rezultat din tundere, metodă folosită și astăzi pentru creșterea randamentului pomilor fructiferi”, explică cercetătoarea.

Atunci când au fost domesticiți măslinii, populația zonei era destul de bogată

Resturile de copaci examinate de dr. Langgut au fost colectate de prof. Yosef Garfinkel de la Universitatea Ebraică, care a condus săpătura de la Tel Zaf.

„Tel Zaf a fost un mare sat preistoric în Valea mijlocie a Iordanului, la sud de Beit She’an, locuit cu 7.200-6.700 de ani în urmă. La fața locului au fost descoperite case mari cu curți, fiecare având mai multe grânare pentru depozitarea culturilor”, spune prof. Garfinkel.

„Capacitățile de depozitare erau de până la 20 de ori mai mari decât consumul de calorii al oricărei familii, așa că în mod clar acestea erau depozite pentru depozitarea unor mari bogății. Bogăția satului s-a manifestat în producția de ceramică elaborată, pictată cu o pricepere remarcabilă. În plus, am constatat articole aduse de departe: ceramică din cultura Ubaid din Mesopotamia, obsidiană din Anatolia, o sulă de aramă din Caucaz și multe altele”, a enumerat el.

Dr. Langgut și prof. Garfinkel nu au fost surprinși să descopere că locuitorii din Tel Zaf au fost primii din lume care au cultivat în mod intenționat plantații de măslini și smochini, deoarece cultivarea pomilor fructiferi este o dovadă a luxului, iar despre acest sit se știe că a fost excepțional de bogat, scrie Phys.org.

Domesticirea pomilor fructiferi este un proces de lungă durată

Dr. Langgut spune că „domesticirea pomilor fructiferi este un proces care durează mulți ani și, prin urmare, i se potrivește unei societăți pline de abundență, mai degrabă decât uneia care se luptă să supraviețuiască. Pomii dau fructe abia la 3-4 ani după ce au fost plantați”.

„Întrucât plantațiile de pomi fructiferi necesită o investiție inițială substanțială, iar apoi trăiesc mult timp, aceștia au o mare semnificație economică și socială în ceea ce privește deținerea pământului și lăsarea lui moștenire generațiilor viitoare, proceduri care sugerează începuturile unei societăți complexe”, explică ea.

Comerțul cu măsline

„Mai mult, este foarte posibil ca locuitorii din Tel Zaf să fi făcut comerț cu produse derivate din pomii fructiferi, cum ar fi măsline, ulei de măsline și smochine uscate, care au o durată lungă de valabilitate. Este posibil ca astfel de produse să fi permis comerțul la distanță lungă care a dus la acumularea de bogăție materială și, eventual, chiar la impozitare, pași inițiali în transformarea localnicilor într-o societate cu o ierarhie socio-economică susținută de un sistem administrativ”, a mai spus ea.

Dr. Langgut concluzionează că „la situl arheologic Tel Zaf am găsit primele dovezi din lume pentru domesticirea pomilor fructiferi, alături de unele dintre cele mai vechi ștampile, ceea ce sugerează începuturile procedurilor administrative. În ansamblu, descoperirile indică bogăția, și primii pași către formarea unei societăți complexe pe mai multe niveluri, cu clasa fermierilor completată de clase de funcționari și comercianți”.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce culoare are laptele de hipopotam?

Chiar și peștii urâți au nevoie de eforturile noastre de conservare. Iată de ce!

Moartea liliecilor în turbinele eoliene poate avea consecințe de amploare

Cum se apără lichenii de metalele toxice și de aciditatea ridicată?