Amerigo Vespucci, cel mai mare navigator al tuturor timpurilor

Amerigo Vespucci (n. 9 martie 1454, Florența – d. 22 februarie 1512, Sevilia), om de știință, cartograf și comerciant, provenind dintr-o familie de aristocrați din Florența, a fost unul dintre cei mai mari navigatori ai tuturor timpurilor.

A fost singurul care a înţeles că America de Sud este un continent nou descoperit, continent care se întindea de ambele părți ale Ecuatorului, la fel ca Africa, dar care era despărțit de Africa prin Oceanul Atlantic, demonstrând astfel că Brazilia și Indiile de Vest nu reprezintă partea estică a Asiei, ci zone noi, necunoscute de europeni.

• Secretul extincției neanderthalienilor: Care ar fi fost o posibilă cauză pentru dispariția speciei?
• Nimeni nu a știut semnificația acestei pietre romane. Până acum!

Vespucci a creat un sistem pentru calcularea longitudinii cu ajutorul căruia a putut afla circumferința Pământului cu o eroare de aproape 80 de kilometri. A descoperit unele dintre cele mai importante fluvii ale lumii, Amazon, Pavia și Rio de la Plata.

America, varianta „feminină” a numelui Amerigo

A fost primul european care a ajuns în Brazilia, Columbia, Uruguay şi Argentina și primul care a observat existenţa curentului ecuatorial, explorând aproape 6.000 de mile de coastă, mai mult decât a reușit oricine altcineva până la el.

Dintre toate realizările sale, cea mai importantă a fost redescoperirea Americii, continent botezat astfel, din 1507, după numele lui Amerigo.

Informații ambigue legate de călătoriile lui Vespucci

Se estimează că perioada în care Vespucci a efectuat expedițiile sale se încadrează între 1497 și 1504, mărturie acestor fapte stând informațiile care provin din două surse. Din prima sursă fac parte o scrisoare în italiană pe care Vespucci ar fi trimis-o pe 4 septembrie 1504 din Lisabona, Portugalia, gonfalonierului (magistrat al unei republici italiene medievale) Piero Soderini, și două versiuni în latină ale acestei scrisori, intitulate „Quattuor Americi navigationes” și „Mundus Novus” sau „Epistola Alberici de Novo Mundo”.

Cea de-a doua sursă a dovezilor legate de călătoriile lui o constituie trei scrisori private adresate celebrei familii De Medici, foarte apropiată de Amerigo Vespucci (din 1478 navigatorul devenise administratorul banilor familiei De Medici, ajutând la dezvoltarea afacerilor acesteia și acumulând, la rândul său, averi consistente). Cercetătorii consideră că singurele acte autentice ar fi scrisorile private, acelea în care erau menționate doar două călătorii, și nu patru, precum reieșea din prima serie de documente.

Călătoria încheiată de Vespucci între mai 1499 și iunie 1500

Călătoria încheiată de Vespucci între mai 1499 și iunie 1500 ca navigator al unei expediții de patru nave trimise din Spania sub comanda lui Alonso de Ojeda a fost declarată autentică.

În 1499, la șapte ani după descoperirea Indiilor de Vest de către Cristofor Columb, Amerigo Vespucci pleacă în prima sa expediție, comandată de Alonso de Ojeda (explorator și cuceritor spaniol), expediție al cărei scop era cartografierea coastelor Indiilor de Vest, dar pe care Vespucci o acceptase și din motive personale, având în minte exploatarea călătoriei și din punct de vedere comercial, curios și interesat să afle ce produse ar putea aduce cu el. Pe 27 iunie 1499, ambarcațiunile ajung în Brazilia dar, deși era cumva convins că se află aproape de o nouă rută spre Asia, în iunie 1500 Vespucci se întoarce în Spania cu navele pe care le coordona. Odată revenit în Spania, pregătește o nouă expediție cu intenția de a ajunge în Oceanul Indian, Golful Gange (actualul Golf Bengal) și insula Taprobane sau Ceylon (acum Sri Lanka), plan pe care guvernul spaniol nu-l aprobă, astfel Vespucci cere ajutorul guvernului Portughez, la sfârșitul anului 1500.

Sub auspiciile guvernului portughez, Vespucci a reușit să concretizeze cea de-a doua expediție, ridicând ancora din Lisabona, pe 13 mai 1501. După o oprire în Insulele Capului Verde, și continuând apoi spre sud-vest, Vespucci a ajuns în zona coastei Braziliei spre Capul Sf. Augustine.

O importantă filă în istoria descoperirilor geografice

Deși restul călătoriei stă sub semnul confuziei, Vespucci a susținut că a continuat spre sud și este posibil să fi văzut (în ianuarie 1502) Golful Guanabara (golful Rio de Janeiro) și să navigheze până la Río de la Plata, Vespucci devenind astfel primul european care descoperit acel estuar (Juan Díaz de Solís a ajuns acolo în 1516). De asemenea, este posibil ca navele să fi înaintat mai departe spre sud, de-a lungul coastei Patagoniei (în sudul actual al Argentinei). Calea de întoarcere este necunoscută. Navele lui Vespucci au ancorat la Lisabona pe 22 iulie 1502.

Călătoria din 1501-1502 reprezintă o importantă filă în istoria descoperirilor geografice, deoarece Vespucci însuși, precum și oamenii de știință, s-au convins că ținuturile nou descoperite nu fac parte din Asia ci reprezintă o „Lume Nouă”. În 1507, umanistul Martin Waldseemüller a retipărit la Saint-Dié în Lorena „Quattuor Americi navigationes” („Patru călătorii ale lui Amerigo”), lucrare precedată de un pamflet propriu intitulat „Cosmographiae introductio”, sugerând ca nou-descoperita lume să fie numită „ab Americo Inventore…quasi Americi terram sive Americam” („de la Amerigo descoperitorul… ca și cum ar fi țara lui Americus sau America”). Astfel, propunerea este aplicată chiar dacă doar Americii de Sud, pentru moment, urmând mai apoi să fie extinsă și asupra Americii de Nord.

Pilot Major la curtea regelui Spaniei

La începutul anului 1505, Amerigo Vespucci a fost chemat la curtea Spaniei, unde i s-au propus noi responsabilități bazate pe experiența lui de navigator. A fost angajat să lucreze pentru celebra Casa de Contratación de las Indias (Casa Comercială pentru Indii). Cu toate că şi-ar fi dorit să navigheze iarăşi spre Lumea Nouă, Ferdinand, regele Spaniei, l-a numit în funcţia de „Pilot Major”, Amerigo fiind nevoit, astfel, să renunţe la visul său.

Rolul lui Vespucci era acela de a instrui căpitanii spanioli de navă în tehnicile navigaţiei, în cosmografie, de a supraveghea hărţile hidrografice, de a întocmi hărţi maritime şi de a se asigura că instrumentarul de navigaţie nu era deteriorat. De asemenea, deținea controlul asupra rutelor comerciale din Spania către Lumea Nouă. Vespucci, care obținuse cetățenia spaniolă, a ocupat această funcție până la moartea sa. Marele navigator italian a murit la 22 februarie 1512, în Sevilla, Spania, din cauza malariei. Avea doar 58 de ani.

Surse:

https://www.history.com/topics/exploration/amerigo-vespucci

https://www.britannica.com/biography/Amerigo-Vespucci

Vă mai recomandăm să citiți și:

Marco Polo a avut o fiică despre care cercetătorii au aflat abia acum. Ce scria în testamentul ei?

Marco Polo, aventurierul care a schimbat percepția europeană despre Asia

„Sfântul Graal” al epavelor. Imagini cu galionul San José au fost dezvăluite de președintele columbian

Un studiu ADN încearcă să pună capăt disputelor privind locul în care s-a născut Columb