Un mister al aetozaurilor, vechi de 150 de ani, în sfârșit elucidat

Aetozaurii aveau un cap mic și un corp asemănător unui crocodil. Aceștia trăiau pe uscat, aveau până la șase metri lungime și erau larg răspândiți geografic. Au dispărut cu aproximativ 204 milioane de ani în urmă, la sfârșitul Triasicului. Însă misterul aetozaurilor avea să fie descifrat abia acum.

În Kaltental, lângă Stuttgart, Germania, un ansamblu de 24 de indivizi de Aetosaurus ferratus, cu lungimea cuprinsă între 20 și 82 de centimetri, a fost descoperit în 1877. De atunci, oamenii de știință s-au întrebat dacă aceștia erau tineri sau adulți mici.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

O echipă condusă de Elzbieta M. Teschner, de la Universitatea din Bonn, din Germania, a dezlegat acum misterul aetozaurilor: Examinarea osoasă a două exemplare arată că acestea sunt juvenile.

Rezultatele au fost publicate în Journal of Vertebrate Paleontology.

Misterul aetozaurilor, dezlegat după 150 de ani

Reptilele din genul Aetosaurus ferratus au fost descoperite într-o carieră de lângă Kaltental, acum un district din Stuttgart, și au fost descrise pentru prima dată în urmă cu aproape 150 de ani. Adunarea de aproximativ 24 de indivizi a fost datată la aproximativ 215 milioane de ani.

„Ceea ce a fost izbitor a fost că lungimea totală a corpului era doar între 20 și 82 de centimetri. De asemenea, au fost și singurele fosile găsite în zonă”, spune Elzbieta M. Teschner.

Oscar Fraas a oferit prima descriere a scheletelor în 1877 și a sugerat acestea au eșuat împreună. În urmă cu șaisprezece ani, Rainer R. Schoch, de la Muzeul de Istorie Naturală de Stat din Stuttgart, a publicat un studiu morfologic mai detaliat. Pe baza trăsăturilor vizibile cu ochiul liber, el a stabilit că exemplarele sunt cel mai probabil juvenile, notează Phys.org.

Împreună cu Julia B. Desojo, un paleontolog argentinian de la CONICET la Museo de La Plata, Fraas a descris ulterior craniul unui schelet mai mare al unei alte specii de aetozauri (Paratypothorax andressorum). Descoperirea, la mai mult de 50 de kilometri de Kaltental, ar putea fi forma adultă a speciilor mici de aetozauri cunoscute din descoperirea anterioară, au presupus ei.

Mister descifrat datorită tehnologiei moderne

Presupunerea a devenit de curând o certitudine: cu ajutorul științei creșterii țesuturilor (paleohistologie), a devenit acum posibil ca oasele descoperirii din Kaltental să fie examinate.

„Oasele lungi sunt un model bun pentru calcularea vârstei animalelor, deoarece depun inele de creștere în timpul vieții lor, care pot fi numărate, similar cu inelele de creștere din trunchiurile copacilor”, spune Dorota Konietzko-Meier, paleontolog la Universitatea din Bonn. Pe baza acestei metode, a putut fi determinată vârsta relativă individuală a exemplarelor studiate.

Echipa, condusă de Elzbieta M. Teschner, a studiat creșterea oaselor humerusului la unul dintre cele mai mici și unul dintre cele mai mari exemplare din ansamblu.

Rezultatele arată că ambele animale aveau mai puțin de un an. „Această vârstă fragedă poate fi extrapolată pentru toți membrii acestui ansamblu”, spune cercetătoarea. Echipa de cercetare atribuie ansamblul de schelete comportamentului social juvenil, care a fost observat pentru prima dată la aetozauri. „Animalele s-au împreunat dintr-un motiv sau altul”, spune Teschner.

„Cel mai probabil pentru a-și mări șansele de supraviețuire și pentru a descuraja prădătorii”, a concluzionat ea.

Vă recomandăm să citiți și:

Un pandantiv medieval plin de oase ar putea conține moaștele unor sfinți

Mormântul unui războinic „princiar”, descoperit pe lotul Ploiești-Buzău al A7

Cea mai mare floare fosilizată descoperită vreodată

Corpul omului antic a crescut în dimensiune datorită consumului de lapte