O specie de dinozauri depunea și clocea ouăle în grup, sugerează un studiu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O specie de dinozauri asemănători cu păsările, care au trăit în urmă cu 74 de milioane de ani, nu aveau cuiburi de mistreți. În schimb, acești dinozauri împărțeau cuiburi comune în care mai multe femele depuneau mai mult de 20 de ouă împreună, pe care apoi le cloceau, sugerează o nouă cercetare.

Se crede că majoritatea dinozaurilor au depus ouă „în masă” și le-au îngropat în pământ pentru incubație, așa cum fac astăzi crocodilii și alte reptile cu sânge rece. Dar nu și Troodon, un mic dinozaur prădător, care era înrudit cu păsările moderne și care a trăit în Cretacicul târziu, în urmă cu 74 până la 66 de milioane de ani.

Cercetătorii erau deja conștienți de comportamentul de clocire la unele teropode – dinozauri bipezi, în mare parte carnivori, care includ Tyrannosaurus rex și Velociraptor – și au înregistrat o fosilă de dinozaur foarte rară, care clocea în vârful ouălor sale în 2021, potrivit Live Science.

Adaptarea temperaturii corpului în funcție de situație

Acum, cojile de ouă fosilizate au dezvăluit că Troodon erau endotermi, ceea ce înseamnă că aveau sânge cald și își puteau autoregla temperatura corpului. Acest lucru confirmă că dinozaurii își puteau menține temperatura corpului suficient de ridicată pentru a-și cloci ouăle.

„Studiul nostru sugerează că Troodon avea o temperatură ridicată a corpului, precum păsările, așa că ar fi fost cu siguranță capabil să furnizeze căldură pentru incubație, în timp ce stătea pe ouăle sale”, a declarat Darla Zelenitsky, paleontolog la Universitatea Calgary din Canada și coautor al studiului în care a fost publicată această descoperire.

Mai mult, acești dinozauri puteau probabil să treacă de la o stare în care aveau sângele cald la o stare de toropeală, având sângele rece, o strategie comună la păsările moderne, numită heterotermie. Troodon își menținea temperatura corpului în jurul valorii de 42 de grade Celsius, dar putea scădea până la 29 de grade, astfel încât să facă față unei alimentații limitate sau condițiilor meteorologice grele, a declarat Zelenitsky.

Ce trăsături împărtășea dinozaurul cu păsările și reptilele moderne?

În cadrul studiului, publicat recent în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii au examinat modelele de mineralizare a cochiliei în ouăle aparținând speciei Troodon formosus și le-au comparat cu cele ale păsărilor și reptilelor moderne. Aceștia au folosit o tehnică care a analizat conținutul de calcit al cojilor de ouă și au determinat viteza și temperatura la care acestea s-au format.

„Păsările și reptilele au modele de mineralizare diferite pentru cojile de ouă. Din moment ce păsările și reptilele sunt strămoșii și descendenții dinozaurilor, dinozaurii ar fi trebuit să aibă aibă fie una dintre cele două, fie să fie undeva la mijloc”, a declarat autorul principal al studiului, Mattia Tagliavento, cercetător postdoctoral în paleontologie la Universitatea Goethe din Frankfurt, Germania.

Păsările au un singur ovar funcțional, după ce l-au pierdut pe celălalt la începutul evoluției lor, probabil pentru a le limita greutatea și a le facilita zborul. Reptilele, pe de altă parte, au două ovare funcționale, care produc mai multe ouă mici odată. Cu toate acestea, procesul de mineralizare este mult mai lent decât la păsări, ceea ce limitează numărul de ouă pe care le pot depune.

Cercetătorii au fost surprinși să constate că T. formosus a păstrat o mineralizare lentă a cojii de ouă, asemănătoare cu cea a reptilelor, în ciuda faptului că a evoluat deja cu trăsături asemănătoare cu cele ale păsărilor, cum ar fi heterotermia.

„Prin munca noastră, arătăm că Troodon era probabil între cele două și că producea doar două ouă o dată, pe care le depunea. Nu o producție propriu-zisă în masă, dar cu un ritm care este mai lent decât cel al păsărilor moderne”, a spus Tagliavento.

Femelele erau colege de cuib

Potrivit calculelor cercetătorilor, o femelă de dinozaur T. formosus ar fi putut depune între patru și șase ouă pe cuib, ceea ce nu corespunde numărului de ouă găsite de obicei în cuiburile lor.

„Un singur individ nu ar fi putut depune peste 20 de ouă într-un timp rezonabil pentru a asigura supraviețuirea ouălor și a embrionilor”, a declarat Zelenitsky.

Acest lucru sugerează că femelele erau colege de cuib, depunând și îngrijindu-și ouăle în compania altora.

Descoperirea pune în prim-plan tranziția evolutivă de la sângele rece la endotermie în cazul dinozaurilor, potrivit lui Tagliavento.

Vă mai recomandăm și: 

Crocodilul care a trăit în același timp cu dinozaurii, descoperit de cercetători

Un ou fosilizat în interiorul altui ou fosilizat, o premieră pentru dinozauri și reptile

De ce au păsările aripi? „Veriga lipsă”, găsită în fosilele de dinozauri

Creierul spinozaurilor, surprinzător de similar cu cel al altor dinozauri