Ce este Mormântul Mâinilor de Argint?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În 2012, un grup de arheologi săpa într-un sit din Italia în speranța de a redescoperi un mormânt etrusc pierdut, cunoscut sub numele de Mormântul Soarelui și Lunii, care fusese cândva o destinație turistică populară în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Din păcate, nu au avut succes, dar eșecul i-a condus către o altă descoperire uimitoare, anume Mormântul Mâinilor de Argint.

Dacă ai fi trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea, ai fi mers în Marele Tur al Europei; asta dacă ai fi fost tânăr, dintr-o clasă superioară, bogat și bărbat. Marele Tur a fost un ritual de maturizare pentru multe elite tinere care au călătorit în Europa pentru a cunoaște moștenirea culturală a antichității clasice și a Renașterii.

În această călătorie de extindere a orizontului, turiștii vizitau o serie de situri din întreaga Europă, dar ajungea inevitabil în Italia, unde vizitau un sit popular din Vulci, la aproximativ 120 de kilometri nord-vest de Roma, scrie IFL Science.

Cum a fost descoperit Mormântul Mâinilor de Argint?

Aici, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, o săpătură a descoperit numeroase înmormântări în ceea ce se numea Necropoli dell’Osteria (Necropola Tavernei), care datează din secolul al VII-lea până în secolul al IV-lea î.Hr. și aparține enigmaticei culturi etrusce care trăia în zonă la momentul respectiv.

Necropola conținea o serie de morminte spectaculoase și bogat decorate cărora li s-au dat nume grandilocvente pentru a atrage turiști, cum ar fi Mormântul Soarelui și Lunii, Mormântul Tavanului Încrustat și altele asemenea. Dar, în ciuda popularității, locația exactă a acestui sit a căzut în obscuritate atunci când entuziasmul pentru antichitate a scăzut la mijlocul secolului și turiștii l-au abandonat.

Prin urmare, s-a produs o întorsătură remarcabilă a evenimentelor atunci când echipa condusă de Carlo Casi, arheolog la Parcul Arheologic din Vulci, a descoperit noul sit, care conținea peste 20 de morminte și mari complexe funerare.

Mormântul unei familii bogate

Mormântul Mâinilor de Argint și-a primit numele de la două mâini de argint care au fost găsite în camera centrală. Mâinile au fost remarcabil de bine conservate, în special mâna stângă, care a arătat puține daune, o dovadă a măiestriei care le-a creat. Mâinile sunt fin detaliate, arătând palmele deschise cu urme de aur pe degete, precum și având unghiile placate cu aur.

Având în vedere locația acestei descoperiri în complex și cantitățile de bunuri funerare care o însoțesc, echipa a concluzionat că mormântul îi aparținea probabil unei familii etrusce bogate.

Cine au fost etruscii?

Civilizația etruscă a trăit în Italia și a atins apogeul în secolul al VI-lea î.Hr. Etruscii erau cunoscuți a fi o cultură pricepută și avansată, renumiți în lumea clasică pentru lucrarea bronzului. Deși originile lor sunt încă dezbătute în rândul savanților, etruscii au fost în cele din urmă absorbiți de cultura romană în creștere, care a devenit civilizația dominantă în Peninsula Italiană. Mormintele arheologice din Vulci sunt acum una dintre cele mai bogate surse de artefacte pentru această civilizație pierdută.

Dar deși mâinile de argint pot părea neobișnuite la prima vedere, ele sunt de fapt reprezentative pentru un rit funerar fascinant care și-a avut originile în Grecia Antică. Ca atare, ele oferă o privire asupra practicilor de înmormântare ale poporului etrusc.

Mormântul Mâinilor de Argint prezintă rămășițele unui sphyrelaton

Se crede că mâinile de argint îi aparțin unui sphyrelaton, o sculptură funerară din lemn sau manechin care a fost făcut pentru a proteja sufletul defunctului după incinerare sau înmormântare. Aceste efigii erau adesea însoțite de mâini de bronz sau argint, precum cele găsite în Mormântul Mâinilor de Argint.

Un sphyrelaton putea lua diverse forme: uneori era o ființă supranaturală, alteori un războinic sau chiar o reprezentare a mortului care era îngropat. În acest caz, efigia era cea a unei femei și se crede că este un simbol al femeii în repaus din mormânt.

Un popor pierdut în istorie

Echipa a descoperit, de asemenea, fire de pânză violet despre care cred că au fost folosite pentru a lega știfturi de aur de o haină purtată de sphyrelaton. De asemenea, arheologii au recuperat bile mici de aur, bucăți de faianță, chihlimbar și mărgele de os care ar fi aparținut mai multor coliere.

Deși nu se știe cine a fost această persoană, obiectele care au fost descoperite alături de mâinile de argint sugerează că era o persoană înstărită. Alte exemple de mâini sphyrelaton găsite la Vulci și în alte zone au fost făcute din bronz și, de obicei, nu aveau detaliile fine ale celor de argint. Ca atare, descoperirile din Mormântul Mâinilor de Argint oferă o perspectivă excepțională asupra vieții (și morții) unui popor pierdut de mult în istorie.

Vă recomandăm să citiți și:

O statuie ce seamănă cu Sfinxul a fost descoperită la Dendera

Un sistem de apărare dezvoltat de Iulius Cezar a fost descoperit în Germania

Cele mai vechi dovezi ale călăriei cunoscute până acum, descoperite în România

Romanii alungau spiritele morților prin magie, sugerează un mormânt străvechi