Misiunea secretă pe care nu a îndeplinit-o generalul Averescu

La începutul anului 1918, România se găsea într-o situație disperată. După lupte grele și lungi, cu Muntenia, Dobrogea și o partea a Moldovei ocupate de inamic, cu un „aliat” rus nesigur ce a fost înghițit de revoluția bolșevică, România era somată să se prezinte de urgență la masa „negocierilor” cu Puterile Centrale pentru a semna pacea. Bineînțeles, o pace în astfel de condiții nu putea fi decât o pace impusă în detrimentul tuturor intereselor țării.

Pe de altă parte, rămasă singura țară aliată de pe Frontul de Est, România nu mai putea opune nicio rezistența trupelor Puterilor Centrale. Guvernul condus de Ionel Brătianu se afla între ciocan și nicovală. Totuși, chiar și în aceste condiții grele, Brătianu avea un plan: să tragă cât mai mult de timp cu speranța că luptele de pe Frontul de Vest vor conduce la înfrângerea Puterilor Centrale. Pentru aplicarea acestui plan, Brătianu avea nevoie de concursul generalului Alexandru Averescu. Ce misiune i-a adresat regele Ferdinand generalului Averescu?

• Harriet Quimby, prima femeie care a traversat în zbor Canalul Mânecii
• Frații Montgolfier, inventatorii balonului cu aer cald. Pionierii zborului cu echipaj uman

Ionel Brătianu a fost cel care a gândit întregul plan pentru aducerea generalului Alexandru Averescu la conducerea guvernului României.

Era evident faptul că Executivul condus de Ionel Brătianu nu putea negocia pacea cu Puterile Centrale.

Brătianu hotărâse intrarea României în război alături de Antanta, tocmai de aceea era imperios necesar ca negocierile pentru încheierea unei viitoare păci să fie duse de alt guvern.

„Cine putea juca mai bine un asemenea rol decât generalul Averescu?”

Totuși, de ce regele Ferdinand i-a cerut generalului Averescu să conducă guvernul care urma să negocieze cu Puterile Centrale? Cel mai bun răspuns la această întrebare l-a oferit I.G. Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor în guvernul condus de Ionel Brătianu.

„Din îndemnul lui Brătianu şi cu drept cuvânt, de altfel, căci era personalitatea cea mai indicată pentru a juca rolul care ne preocupa pe noi. Într-adevăr, ce urmărea Brătianu în acel moment? Să se înceapă negocieri de pace cu Puterile Centrale, dar să se tărăgănească lucrurile pe cât se va putea mai mult, opunându-se pretențiilor lor exagerate şi dându-se în acest chip aliaţilor mereu impresia că ne supunem fiindcă suntem constrânși şi nu avem altă ieșire.

Cine putea juca mai bine un asemenea rol decât generalul Averescu? Întâi nu era om politic sau cel puţin, dacă ambiţiona să devie, prin trecutul său nu putea deocamdată fi considerat ca atare. Şi era esenţial faţă de aliaţi ca nici unul din oamenii politici aflați la Iaşi să nu intre în tratative cu germanii. Acest trist privilegiu trebuia rezervat celor de la Bucureşti, oamenilor politici care nu urmaseră la Iaşi Regele şi drapelul Ţării”.

„Să tratezi fără să-ți laşi sabia în anticameră”

A mai existat un al doilea motiv pentru care Brătianu a apelat la personalitatea generalului Averescu. „Prin calitatea sa de militar, generalul Averescu era cel mai indicat să trateze sunând din sabie, arătând Puterilor Centrale că, dacă pretențiile lor trec peste anume margini, nu este exclus ca România să recurgă la o ultimă şi disperată manifestare armată.

Primind pe generalul Averescu înainte de a-şi constitui Guvernul în dimineața în care noi ne depuneam demisiile, Brătianu îi spusese categoric: `să tratezi fără să-ţi laşi sabia în anticameră`. Şi această formulă zugrăvește pe deplin ceea ce Brătianu cerea şi aștepta de la comandantul Armatei a II-a, devenit prim-ministru”, considera Duca.

Erau și alte aspecte pentru care figura generalului se potrivea perfect pentru a fi suprapusă timpurilor grele pe care le traversa România.

„Din cauza agitaților politice la care nu se sfiise să recurgă în ultimele luni, generalul Averescu avea multe simpatii în cercurile conservatoare, în genere în cercurile favorabile aliaţilor şi prin urmare toată lumea aceasta era mai lesne dispusă să primească o politică de pace de la eroul de la Mărăşeşti, decât de la altul. În armată, de asemenea, curentele pacifiste ca şi cele războinice puteau fi stăpânite de marea, de netăgăduita autoritate de care se bucura”, mai nota I.G. Duca.

„Era generalul Averescu dispus să-şi joace rolul aşa cum Brătianu îl concepea?”

Pentru ca planul conceput de Ionel Brătianu să funcționeze, trebuia să existe concursul necondiționat al generalului Averescu. Relațiile dintre Brătianu și Averescu erau departe de a fi bune, cei doi lideri nu se prea suportau. Ajuns în fruntea guvernului, Averescu a crezut că poate obține termeni buni pentru România în negocierile pentru viitoarea pace. Tocmai de aceea s-a grăbit să negocieze cu Germania. Avea să se înșele profund.

„Era însă generalul Averescu dispus să-şi joace rolul aşa cum Brătianu îl concepea? Din convorbirile pe care le avuseseră cu el – atât Brătianu, cât şi Regele rezulta că da. Averescu se arătase cu totul de acord cu vederile predecesorului său împărtășite de Rege. Nu rămânea deci decât să i se încredințeze puterea şi să se facă experiența.

Din prima zi, Brătianu a fost însă pus pe gânduri, căci Averescu, în loc să urmeze calea proiectată, s-a arătat grăbit să încheie orice pace, făcându-și asupra intențiilor Germaniei iluzii de o nepermisă naivitate şi trădând preocuparea sa de a se instala la Guvern şi de a inaugura o politică de sinceră apropiere şi colaborare cu Puterile Centrale”, mai consemna Duca.

În final, Averescu a fost deziluzionat de condițiile pentru încheierea păcii impuse de Germania și a demisionat din fruntea guvernului. În schimb, Ionel Brătianu a continuat prin tot felul de mijloace să tragă de timp. Era convins că aliații se vor impune pe câmpul de luptă. Timpul avea să-i de dreptate.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum și-a pregătit colonelul Sturdza trădarea. Generalul Averescu: „Are calități, defectele însă precumpănesc”

Un joc politic și militar periculos: Generalul Averescu refuză să îndeplinească ordinele superiorilor

O întâlnire controversată: Regele Ferdinand se întâlnește pe ascuns cu generalul Alexandru Averescu

Mareşalul Averescu, eroul care a reprimat însă răscoala ţăranilor şi l-a ajutat pe Carol al II-lea să instaureze dictatura