O plantă fosilizată de milioane de ani nu seamănă cu nimic din ce ați mai văzut

Deși plantele apar destul de des în registrele fosile, ele sunt de obicei conservate sub forma unui trunchi sau a unei frunze ocazionale, oferind puține informații despre cum ar fi arătat întregul arbore. Totuși, o plantă fosilizată de milioane de ani descoperită recent în New Brunswick, Canada, are înregistrate suficiente detalii pentru a dezvălui o aparență extrem de surprinzătoare, care nu a mai fost văzută până acum.

„Modul în care acest copac producea frunze uriașe în jurul trunchiului său subțire, și numărul mare de frunze pe o lungime scurtă de trunchi, este uimitor”, a declarat Robert Gastaldo, de la Colby College (SUA).

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Deși înregistrările fosile conțin ferigi și palmieri, iar această nouă plantă seamănă cu un palmier, Sanfordiacaulisis este considerată a avea aproximativ 350 de milioane de ani, depășind cu 300 de milioane de ani existența palmierilor cunoscuți în registrele fosile. Frunzele palmierilor obișnuiți se adună de obicei în număr mic în partea de sus a plantei, dar se crede că această plantă fosilizată de milioane de ani avea peste 250 de frunze mari nu doar în partea de sus a plantei, ci crescând și în jurul trunchiului.

„Sanfordiacaulis păstrează mai mult de 250 de frunze în jurul trunchiului său, fiecare frunză parțial conservată având o lungime de 1,75 metri”, a spus Gastaldo.

O plantă fosilizată de milioane de ani avea o adaptare spectaculoasă

Copacul avea un trunchi de aproximativ 16 centimetri în diametru, cu frunze care începeau să crească în jurul trunchiului într-un model spiralat dens, rezultând într-o coroană voluminoasă în vârful arborelui.

„Estimăm că fiecare frunză creștea cel puțin încă un metru înainte de a se termina. Acest lucru înseamnă că planta avea o coroană densă de frunze care se întindea pe cel puțin 5,5 metri în jurul unui trunchi care nu era lemnos și avea doar 16 centimetri în diametru. Uimitor este puțin spus”, a declarat Gastaldo.

Echipa crede că fosilele au fost conservate datorită unui cutremur care a determinat îngroparea acestor arbori de-a lungul marginii unui lac de rift. Un specimen a fost descoperit acum șapte ani, iar acum au fost scoase la iveală încă patru exemplare complete ale aceleiași plante. Unul dintre specimene arată modul în care frunzele se îndepărtau de vârful copacului.

„Un copac fosilizat cu o coroană intactă este o raritate în istoria vieții. Faptul că frunzele coroanei sunt atașate de un trunchi ridică întrebări despre ce fel de plantă este, cum este organizată acea plantă și dacă este o formă care continuă până în prezent sau este în afara conceptului ‘normal’ de arbore? Toate aceste întrebări și altele au condus la acest efort de mai mulți ani”, a spus Gastaldo.

Istoria vieții pe uscat

Motivul pentru care copacul avea o astfel de dispunere neobișnuită a frunzelor încă este subiect de dezbatere. Cercetătorii cred că frunzele erau atât de lungi pentru a captura cât mai multă lumină posibil, astfel încât planta să poată concura cu alte plante mai mici în același habitat. Echipa crede că aceasta este una dintre primele dovezi de arbori care cresc la diferite niveluri, cunoscută sub numele de stratificare sub-coronament.

„Istoria vieții pe uscat constă în plante și animale care sunt diferite de cele care trăiesc în prezent. Mecanismele evolutive care au acționat în trecutul îndepărtat au dus la organisme care au trăit cu succes pentru perioade lungi de timp, dar formele lor, aspectele lor, arhitecturile de creștere și istoriile lor de viață au urmat traiectorii și strategii diferite. Fosilele rare și neobișnuite, precum arborele din New Brunswick, sunt doar un exemplu de ceea ce a colonizat planeta noastră, dar a fost o încercare nereușită”, a declarat Gastaldo, citat de IFL Science.

Această fosilă spectaculoasă și neobișnuită dezvăluie că vegetația din Carboniferul timpuriu era mult mai complexă decât se credea anterior.

Articolul a fost publicat în revista Current Biology.

Vă recomandăm să citiți și:

Un eveniment din Vechiul Testament a fost verificat folosind câmpul magnetic al Pământului

Un cimitir medieval cu schelete în poziții ciudate, decoperit în Țara Galilor

Viermi uriași de acum 518 milioane de ani, descoperiți în Groenlanda

Un templu dedicat lui Hercule și Alexandru cel Mare a fost dezgropat în Irak