Cum îi fura Securitatea fazanii lui Maurer

Vânătorile la care participa Nicolae Ceaușescu erau printre rarele momente în care oamenii de rând se mai puteau apropia de dictator pentru a-i spune feluritele necazuri și a-i cere ajutorul. Asta până ce Securitatea a ajuns să infiltreze agenți chiar și în rândul celor care goneau animalele sălbatice. Dar, odată infiltrați în rândul gonacilor, a început să dispară din vânat. Ion Gheorghe Maurer, unul dintre apropiați cu care Ceaușescu mergea foarte des la vânătoare, a sesizat problema și a dorit să elucideze misterul dispariției fazanilor.

Inginerul silvic Vasile Crișan, cel care s-a ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea unor partide de vânătoare la care participa Nicolae Ceaușescu, povestește în memoriile sale un incident mai mult decât ciudat ce-l avea în centru pe Ceaușescu, dar și pe lucrătorii Securității.

• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…
• Un eveniment de acum 4.200 de ani ar fi contribuit la prăbușirea Vechiului Regat Egiptean

„La vânătorile cu goană, una dintre principalele griji ale organelor de Securitate era aceea ca nu cumva vreunul dintre gonaşi să meargă la Ceauşescu şi să-i dea plicuri cu scrisori în care să-şi descarce necazurile, că tare multe mai erau! Văzând că nu au cum să se apropie de Ceauşescu, au recurs la altă metodă. Cel puțin la Ocolul Silvic Ghimpați, oamenii care voiau să transmită ceva, în goană, se plasau în aşa fel încât, spre terminarea goanei, să iasă pe direcția unde era standul principal.

În goană, făceau gălăgie, dar şi discutau între ei, cu voce tare, acele probleme care îi frământau şi care doreau să fie auzite şi de Ceaușescu. Nu ştiu dacă el i-a auzit sau nu, dar noi şi cei de la Securitate i-am auzit foarte bine. Organele de Securitate au încercat să-i identifice, dar fără rezultat”, nota Vasile Crișan.

Securitatea schimbă tactica

Cum nu au reușit să îi identifice pe cei care își spuneau necazurile cu voce tare, Securitatea a schimbat tactica și și-a infiltrat agenții în rândul gonacilor și al personalului silvic care participa la partidele de vânătoare ale dictatorului,

„La următoarea vânătoare la fazani, vine la mine (Vasile Crișan, n.r.) un tehnician care îmi spune că printre gonași au apărut niște `pădurari` în uniforme ca ale lor, numai că sunt noi. Foarte repede m-am convins că tehnicianul a avut dreptate.

Securitatea adusese oameni de-ai lor, îmbrăcați în uniforme de pădurari, pe care i-a intercalat între gonași ca să-i identifice şi să-i prindă pe cei care spuneau cu voce tare ceea ce nu trebuia să audă Nicolae Ceaușescu” scria Vasile Crișan.

Maurer: La goana asta, cred că mi-au luat vreo 5-6 fazani

Infiltrarea agenților Securității a coincis și cu dispariția unor exemplare din fazanii împușcați. Cel care s-a revoltat față de dispariția fazanilor a fost nimeni altul decât Ion Gheorghe Maurer.

„După terminarea goanei a doua, în timp ce pădurarii mei adunau fazanii căzuți şi îi duceau la standul fiecărui vânător care i-a împuscat, mă cheamă Maurer şi, foarte revoltat, îmi spune: `Ce fel de pădurari ai tu? Aşa i-ați instruit voi, să culeagă fazanii împuscați de mine, să-i ascundă sub haină şi să fugă cu ei în pădure? La goana asta, cred că mi-au luat vreo 5-6 fazani`.

`Tovarăşe preşedinte! Acei care v-au luat fazanii şi au plecat cu ei nu sunt oamenii mei şi nu sunt nici pădurari!`”, i-a spus Vasile Crișan.

Însă Maurer nu s-a lăsat convins și a replicat: „Măi, băiete! Oi fi eu bătrân, dar nici chiar aşa. Nu sunt orb şi nici măcar chior nu sunt”.

Securitatea, pădurarii, fazanii și Maurer

La goana următoare, pădurarii conduși de Vasile Crișan i-au ținut sub supraveghere pe „noii lor colegi” și i-au prins în fapt.

„Când gonașii se apropiau de linia standurilor, m-am dus pe flanc şi m-am intercalat între gonași, în aşa fel încât să ies în direcția lui Maurer. Vorbesc cu doi pădurari de-ai mei să urmărească ce fac acei falși pădurari din goană, să-i lase să culeagă câțiva fazani împușcați şi apoi să imobilizeze măcar pe unul dintre ei, ca să-l ducem la Maurer. Pădurarii mei şi-au făcut datoria. Cu greu, au imobilizat şi au adus în fața lui Maurer un aşa-zis `pădurar`. Maurer se uita mirat la noi, dar nu zicea nimic. Ia descheie-te la haină şi scoate tot ce ai ascuns acolo!`, i-a spus Vasile Crișan.

Neavând încotro, agentul Securității s-a deschis la la haină şi, din niște buzunare speciale făcute în interior, a scos patru fazani.

‘Acuma întoarce-te şi ridică-ți haina la spate, să vedem ce ai şi acolo!’, i-a mai zis Vasile Crișan. Când s-a întors, la spate a apărut nelipsitul pistol cu tot cu teacă.

„`Măi, tu ești sticlete, nu pădurar! Măi Grigorescule, uite ce fac sticleții tăi!`, zice Maurer adresându-se aghiotantului său”, povestește Vasile Crișan.

Elevi de la Liceul silvic din Brăneşti, aduși pe post de gonaci

La următoarea vânătoare, nu au mai fost aduși săteni care să gonească vânatul, ci elevi de la Liceul silvic din Brăneşti.

„La vânătorile care au urmat, pentru goane, s-au adus cu autobuzele elevi de la Liceul silvic din Brăneşti, renunțându-se complet la oamenii din sat.

`Sticleții` nu s-au mai ascuns sub haina de pădurar, dar au continuat să conjuge verbul `a fura` (fazani, bineînțeles)”, mai nota Vasile Crișan.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Unul dintre cele mai bine păzite secrete înainte de 1989: data reală a naşterii lui Nicolae Ceauşescu

Cum s-a „împroprietărit” Nicolae Ceaușescu pe un trofeu de vânătoare

Povestea necunoscută a celui mai mare trofeu vânătoresc al lui Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu, ultima vânătoare. „Trăgea în tot ce mișcă”