Fetele Radiu, triumful tragic al femeilor „strălucitoare”

În anii 1920, un grup de tinere din New Jersey și Illinois s-au angajat în ceea ce părea a fi o muncă de vis: vopsirea cadranelor de ceas cu o substanță luminoasă numită radiu. Anunțată ca fiind sigură și chiar fascinantă, munca era bine plătită și le permitea acestor „fete strălucitoare” să poarte rochiile acoperite cu radium ca pe niște medalii. Dar nu știau că în spatele strălucirii lor, la propriu, și aparent la figurat, se ascundea de fapt pericolul morții. Substanța care le făcea să strălucească le ucidea încet – iar lupta lor pentru dreptate avea să declanșeze o revoluție în domeniul siguranței la locul de muncă.

Radiul, descoperit de Marie și Pierre Curie în 1898, a fost aclamat ca un „element minune” la începutul secolului al XX-lea. Acesta a ajuns în produse de larg consum precum cosmeticele, pasta de dinți și chiar tonicele, fiind promovat pentru presupusele sale beneficii pentru sănătate. În timpul Primului Război Mondial, U.S. Radium Corporation a recrutat sute de femei, multe dintre ele adolescente, pentru a picta cadrane de ceas pentru instrumentele militare. Munca era râvnită – câștigând până la de trei ori salariul mediu din fabrică – iar femeile, supranumite „Radium Girls”, au devenit celebrități locale.

• Sfârşitul monarhiei în România. În ce condiţii a avut loc abdicarea regelui Mihai I
• Jocuri financiare: Cum a vrut Rusia să împiedice apropierea Bulgariei de Austro-Ungaria

Tehnica pe care o învățau muncitoarele era extrem de intimă: managerii le instruiau să „puncteze” pensulele lingându-le vârfurile pentru a obține o lovitură fină. Această practică, numită „lip-pointing”, le-a determinat să ingereze zilnic radium. „Glumeam despre cum vom străluci în întuneric”, și-a amintit mai târziu Mae Cubberley, fostă lucrătoare. Dar gluma a devenit curând mortală.

Până la sfârșitul Primului Război Mondial, muncitoarele au început să se prăbușească. Dentiștii au raportat că dinții le cădeau în timpul consultațiilor de rutină. Osul maxilarului le-a putrezit – o afecțiune supranumită „maxilarul de radiu”. Femeile au suferit fracturi spontane, anemie și tumori. Zeci de persoane au murit la câțiva ani de la începerea lucrului. Cu toate acestea, U.S. Radium a ignorat afecțiunile lor, dând vina pe sifilis sau „isterie” pentru a-și proteja reputația.

În 1925, Grace Fryer, pictoriță de cadrane în vârstă de 23 de ani, a decis să dea compania în judecată. Însă intentarea unui proces era aproape imposibilă: termenul de prescripție expirase, iar U.S. Radium avea legături strânse cu instituții juridice și medicale. Fără să se descurajeze, Fryer și alte patru colege ale ei – Edna Hussman, Katherine Schaub și surorile Quinta McDonald și Albina Larice – au devenit cunoscute sub numele de „Cele cinci femei condamnate”, luptând timp de doi ani doar pentru a ajunge în instanță.

Procesul lor din 1928 a ținut prima pagină a ziarelor. Pericolele radiului erau deja cunoscute – oameni de știință precum Dr. Cecil Drinker de la Harvard publicaseră rapoarte condamnabile, iar proprii chimiști ai U.S. Radium foloseau filtre de plumb și manipulau radiul cu cleștele. Cu toate acestea, compania a îngropat dovezi și a mituit experți. Chiar și avocații femeilor s-au îndoit inițial de ele.

Cazul a fost soluționat pe cale amiabilă în 1928, acordându-se fiecărei femei suma de 10.000 de dolari și acoperirea pe viață a oricăror cheltuieli medicale. Totuși, lupta nu s-a încheiat aici. În 1938, Catherine Wolfe Donohue, o altă Radium Girl, a depus mărturie în fața Congresului după ce procesul ei din Illinois a creat un precedent în ceea ce privește despăgubirea pentru boli profesionale. Mărturia sa emoționantă, rostită de pe o targă, a influențat în mod direct adoptarea în 1938 a Legii Illinois privind bolile profesionale.

Cazurile Fetelor Radiu au stat la baza Legii din 1970 privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, impunând angajatorilor să răspundă dacă aceste drepturi și măsuri de siguranță nu erau respectate. Procesele lor au extins acoperirea pentru a include bolile profesionale, iar studiile făcute pe rămășițelor lor (exhumate timp de decenii) au avansat standardele de siguranță împotriva radiațiilor.

Povestea fetelor strălucitoare a expus, de asemenea, lăcomia corporațiilor și prejudecățile de gen. După cum notează istoricul Kate Moore în cartea sa The Radium Girls, „aceste femei erau considerate ca fiind dispensabile – muncitoare în fabrică ale căror vieți contau mai puțin decât profiturile”.

Strălucirea Fetelor Radium a fost atât literală, cât și metaforică. Deși trupurile le-au fost otrăvite, determinarea lor și dorința de dreptate au luminat o cale către justiție. Cazul, scrie britannica.com, a fost printre primele în care o companie a fost trasă la răspundere pentru sănătatea și siguranța angajaților săi, conducând la o serie de reforme, precum și la crearea Administrației pentru Sănătate și Securitate Ocupațională din SUA.

„Noi putem muri, dar alții vor trăi. Lupta noastră nu este în zadar”. (Grace Fryer)

Sursa:

https://www.britannica.com/story/radium-girls-the-women-who-fought-for-their-lives-in-a-killer-workplace

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un studiu a descoperit că femeile sunt mai generoase decât bărbații

Bărbații au devenit de două ori mai înalți decât femeile în ultimul secol. Care este cauza?

Rămășițele unei femei dezvăluie un sacrificiu tulburător din urmă cu 1.200 de ani

Mai mulți bărbați folosesc ChatGPT decât femei. De ce?