Scandalul care a pus capăt celei mai lungi guvernări din istoria României

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Timp de aproape 12, Ion C. Brătianu a condus guvernul României într-o perioadă extrem de importantă din istoria țării. În acest timp, România și-a câștigat independența, apoi a devenit regat și a aderat la Tripla Alianță. Totuși, lunga guvernare liberală a lui Brătianu nu i-a exasperat doar pe opozanții politici, ci chiar și pe o parte dintre liberali. Chiar și Dimitrie C. Brătianu, fratele primului ministru, a devenit unul dintre contestatarii cei mai înverșunați a modului în care guverna țara Ion C. Brătianu. Într-un final, toți cei care s-au împotrivit guvernării Brătianu s-au coalizat în „Opoziția Unită”. Dar nu opoziția a reușit să răstoarne guvernul lui Brătianu, ci un scandal de corupție.

Ion C. Brătianu a condus guvernul României, cu o scurta pauză de două luni, între 24 iulie 1876 și 20 martie 1888. Dar, încă din 1887, străzile Bucureștiului au fost animate de ample proteste organizate de „Opoziția Unită” împotriva guvernării lui Brătianu.

Chiar dacă aceste proteste au escaladat și au luat amploare, ele nu au condus la înlăturarea prim-ministrului. Guvernul condus de Brătianu a fost înlăturat în urma unui scandal de corupție ce l-a avut drept protagonist principal pe colonelul Dimitrie Dumitrescu Maican, dar și pe fratele său, Nicolae.

„Am asistat de aproape la desfășurarea dramei fraților Dumitrescu-Maican, căci a fost o adevărată dramă. Tată-meu a fost amestecat în toate peripețiile ei şi tot planul complotului `coloneilor` a fost întocmit în casa noastră.

Colonelul [Dimitrie] Dumitrescu-Maican, din artilerie, era un om rău şi violent, renumit prin mitocănia lui ce disperase pe toți ofițerii în subordine. Altfel, din punct de vedere tehnic, trecea drept un specialist de mare valoare și cum mai făcea și politică liberală în Ialomița, Brătianu îl numise în capul Armamentului.

Se însurase și luase nevastă cu zestre și moșie; totuși, luxul lui prea bătător la ochi dedese de gândit camarazilor săi. E probabil că ciupise sume mai însemnate de la furniturile mari ale armatei, fără nici un prejudiciu real pentru reputația lui şi s-a poticnit pe o afacere de nimic”, scria Constantin Argetoianu.

O afacere cu revolvere

Scandalul care a condus la sfârșitul guvernării liberale a fost declanșat de achiziția unor pistoale pentru armată în care, bineînțeles, a fost implicat și Dimitrie Dumitrescu Maican. În urma scandalului a urmat analizarea și altor contracte de înzestrare ale armatei care au fost identificate cu probleme. Așa a ajuns să fie condamnat și amiralul Nicolae Dumitrescu Maican.

„L-a denunțat – povestește Argetoianu – un căpitan Dimancea, într-o afacere de revolvere, în care era şi dânsul interesat. Dimancea şi-a procurat o parte compromițătoare din corespondenţa lui Maican cu samsarul Broadwell (prin fiica acestuia, căreia îi făcea curte) şi a dus pachetul colonelului Serghie Voinescu, fire veninoasă, dar om de o cinste nebănuită.

Voinescu, camarad și prieten bun cu tată-meu (Ioan Argetoianu, la acel moment colonel, ulterior a ajuns general, n.r.), a venit şi s-a sfătuit cu dânsul, şi amândoi împreună au hotărât să supună chestia lui Brătianu, pe atunci şi ministru de Război, şi să îi ceară imediata dare în judecată a culpabilului”.

Brătianu ezită

Pus într-o situația complicată, Ion C. Brătianu a ezitat inițial să întreprindă măsuri împotriva colonelului Maican. A fost constrâns însă de amenințarea cu demisia a unui grup important de ofițeri din cadrul armatei.

„Brătianu s-a codit – menționează Argetoianu –, a promis o anchetă, a făcut-o uitată şi a vrut să lase lucrurile baltă. Voinescu şi tată-meu au convocat atunci încă zece colonei, printre cei mai vechi şi reputați din armată, şi toți doisprezece au semnat un proces-verbal prin care se angajau să-și dea demisia dacă Maican nu va fi pus imediat sub urmărire.

Mișcarea coloneilor a făcut o vâlvă enormă şi Brătianu a fost nevoit să trimită înaintea Consiliului de Război pe sperțarul prins cu mâna în sac. Condamnarea colonelului Maican, ca și a fratelui său (Nicolae, n.r.) amiralul (pe baza unor simple socoteli de mită găsite pe un plic) şi a generalului Angelescu (Alexandru) – matrapazlâcurile nesancționate săvârșite de un Kiritzopol prefect în Teleorman, de un Take Anastasiu satrap al Moldovei de Jos, de un Radu Mihai, fost multă vreme prefect de poliție şi ajuns în cele din urmă ministru, au aruncat asupra guvernului Brătianu mai mult discredit şi l-au slăbit mai mult decât toate greșelile politice comise timp de 12 ani”.

„O vremuri eroice!”

Toate aceste scandaluri de corupție care au culminat cu procesul fraților Maican au alimentat ziarele opoziției și furia împotriva guvernului condus de Brătianu.

„Ziarele politice, foile umoristice, pamfletele răspândite cu miile târau zilnic guvernul în mocirlă şi creaseră o stare de spirit de dispreț, de ură şi de generală răzvrătire. În saloane se complota, în cluburi şi în cafenele se înjura, în întruniri publice aproape zilnic se urla, se spărgeau mesele şi se rupeau scaunele se luau oamenii la bătaie cu poliția și cu bătăușii guvernului.

Agitația a mers crescând, până în primăvara anului 1888, când guvernul a şi căzut. (…) O vremuri eroice! Generalul Angelescu a șterpelit vreo 12.000 de lei, amiralul Maican vreo 30.000, iar frate-său, colonelul, şi mai puțin! Ce sunt sumele acestea pe lângă milioanele şi zecile de milioane agonisite de miniștrii României Mari și întregite!”, se întreba în memoriile sale Constantin Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Constantin Argetoianu, despre Pacea de la București din 1913: „Ne jucasem de-a războiul dincolo de Dunăre, la Bucureşti ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”

Sfaturile lui Titu Maiorescu pentru tânărul politician Constantin Argetoianu

Cum a obligat-o Carol al II-lea pe sora-sa, principesa Ileana, să părăsească România

„Opoziţia Unită”, „satrapul Brătianu” și corupția din România