A fost descoperit momentul în care peștii au făcut primii pași pe uscat

Urmele de pești fosilizate arată cele mai vechi adaptări la deplasarea pe uscat. Institutul Geologic al Poloniei – Institutul Național de Cercetare a raportat descoperirea unei urme fosilizate datând din Devonianul inferior (acum 419-393 de milioane de ani), în Munții Świętokrzyskie (Holy Cross), atribuită unor pești dipnoi.

Analiza arată că urmele de pești fosilizate ar putea fi cea mai veche dovadă a unui pește care își testa abilitățile de deplasare pe uscat, cu circa 10 milioane de ani înainte de primele dovezi cunoscute de locomoție terestră completă la tetrapode.

• Evenimentele care au construit România: cum reținem istoria fără să o transformăm într-o listă de date
• Una dintre cele mai faimoase fosile ar ascunde un membru cu totul nou al arborelui nostru…

Această „preadaptare” la viața pe uscat a fost esențială pentru colonizarea ulterioară și mai permanentă a mediului terestru, probabil motivată de accesul la noi surse de hrană în timpul refluxului. Puține situri au păstrat urme ale primelor vertebrate care au pășit pe uscat, majoritatea în Europa și unul în Australia, iar cel mai vechi exemplu cunoscut până acum provenea tot din Devonianul mijlociu inferior al Munților Holy Cross, Polonia.

Urme de aceeași vârstă au fost descoperite și pe Insula Valentia, Irlanda. Aceste dovezi sugerează că tetrapodele aveau deja capacitatea de a se deplasa eficient pe uscat la începutul Devonianului mijlociu, ceea ce indică faptul că originile mersului patruped trebuie căutate în formațiuni și mai vechi.

Ce arată urmele de pești fosilizate despre primii pași pe uscat?

Studiul, publicat în Scientific Reports, analizează fosile de urme recent excavate și scanări 3D pentru a interpreta mișcările și ancorările botului atribuite peștilor dipnoi.

Cercetările de teren au fost realizate în două cariere de gresie abandonate, la Ujazd și Kopiec, lângă Iwaniska, în centrul Munților Holy Cross, la circa 190 km sud de Varșovia, în depozite siliciclastice marginal-marine datând din Devonianul inferior (Emsian mediu-superior). Gresia s-a format într-un mediu marin de margine, cu dovezi multiple de emersiune și colonizare de către vegetație terestră. Un strat de tuf vulcanic a protejat suprafețele cu urme de perturbație, păstrând planuri de stratificație „autentice”, care reflectă interfața sediment-apă sau sediment-aer și o perioadă de stagnare înaintea depunerii ulterioare. La Ujazd, o suprafață de circa 30 m² și la Kopiec una de aproximativ 15 m² conservă câteva zeci de urme fosilizate documentate in situ.

Metodele de cercetare au inclus excavarea suprafețelor de gresie, curățarea și spălarea, fotografiere de teren, scanare 3D, mulaje din silicon și protejarea in situ. Măsurătorile au fost realizate cu un scanner 3D eviXscan Loupe+, analizate ulterior cu BLENDER 2.6, și completate cu scanări portabile ZScannerTM 800h cu rezoluție XYZ de 50 μm.

Urmele botului prezintă trăsături caracteristice: contur trapezoidal în vedere dorsală, profil curbat al mandibulei în lateral și arcuri pereche pe marginea ventrală a buzei superioare, trăsături similare cu peștii dipnoi devonieni cu bot scurt, precum Dipnorhynchus sau “Chirodipterus” australis.

Cea mai veche dovadă pentru adaptarea la viața terestră

Interpretarea exclude înotul, deoarece lipsește modelul sinusoidal caracteristic urmelor Undichna. Aproximativ 11% dintre urme sunt răsucite, iar 97% dintre acestea spre stânga. Analiza statistică a unui set de 35 de urme „întoarse la stânga” sugerează primul caz cunoscut de „preferință laterală” (asemănătoare cu a fi „stângaci” sau „dreptaci”) la vertebrate.

Cercetătorii concluzionează că una dintre urme a fost produsă de un pește dipnoi parțial ieșit din apă, cu impresiuni ale trunchiului, înotătoarelor și ancorări ale botului în sediment pentru sprijin, înotătoarele fiind folosite ca instrumente auxiliare de mișcare. Alte urme, sub formă de șanțuri simple sau duble, indică momente când peștele s-a sprijinit pe înotătoare odihnindu-se în sediment.

Descoperirea reprezintă cea mai veche dovadă cunoscută de locomoție vertebrată într-un mediu semi-terestru și arată existența unor capacități anatomice comune sau convergente la un grup înrudit, independent de descendența tetrapodelor propriu-zise.

Vă recomandăm să citiți și:

Cel mai vechi templu din lume a fost construit cu 6.000 de ani înaintea piramidelor din Egipt

Fosilele uimitoare din Marele Canion dezvăluie experimentele bizare ale evoluției

Mormântul unui războinic înalt din Azerbaidjan conținea un artefact neobișnuit

Dinții fosilizați de dinozauri dezvăluie ce mâncau acești giganți antici