Un cap mumificat din Bolivia, vechi de 350 de ani, nu este ce au crezut cercetătorii

Un cap mumificat din Bolivia, descoperit în urmă cu mai bine de un secol, nu este ceea ce s-a crezut inițial, arată un nou studiu.

Considerat mult timp a fi rămășițele unui bărbat incaș, acest cap mumificat din Bolivia îi aparține, de fapt, unui individ dintr-o altă cultură, care prezenta incizii în craniu, probabil realizate ca parte a unui ritual, spun cercetătorii.

Analiza recentă a încercat să plaseze individul în contextul său arheologic și să-i „redea istoria locală”. „Aceste rămășițe nu sunt doar niște oase într-o colecție antropologică. Ele le aparțin unor persoane reale, cu o identitate”, a declarat pentru Claire Brizon, muzeolog și istoric de artă la Muzeul Cantonal de Arheologie și Istorie din Lausanne (Elveția).

Brizon este autoarea principală a studiului publicat în International Journal of Osteoarchaeology, care a analizat capul mumificat, păstrat cu pielea, fața, craniul, maxilarul și o parte din gât. Partea superioară a capului are o formă conică și prezintă o leziune distinctă provenită de la o trepanație neterminată (procedeu de tăiere sau perforare a craniului).

Povestea unui cap mumificat din Bolivia

Deoarece nu există urme de traumă, trepanația nu pare să fi fost un act medical, ci mai degrabă unul ritualic sau social. Analiza arată că individul era un bărbat adult care a murit în urmă cu cel puțin 350 de ani și care suferise deformare craniană în copilărie, o practică obișnuită în America de Sud precolumbiană, realizată prin legarea strânsă a capului bebelușului timp de mai mulți ani.

Capul a ajuns la muzeul din Lausanne în 1914, donat de un colecționar elvețian ce îl achiziționase în Bolivia în anii 1870. O notă îl descria drept incaș, însă cercetătorii au arătat că tipul de deformare craniană indică originea aymara, un grup indigen din zonele înalte ale Boliviei. Cel mai probabil, provenea dintr-un „chullpa”, un turn funerar de piatră, și fusese mumificat natural de către climatul rece și uscat al regiunii, scrie Live Science.

O descoperire ce încă își păstrează o parte dintre mistere

Pentru analiză au fost folosite doar metode neinvazive, întrucât testele distructive, precum datarea cu radiocarbon sau analizele ADN, ar implica prelevarea de material. „Astfel de decizii ar trebui să le aparțină comunităților descendente”, a explicat Claudine Abegg, autoarea principală și antropolog la Universitatea din Geneva (Elveția).

Capul se află încă în colecția muzeului, dar nu este expus publicului. Brizon a precizat că instituția nu a primit până acum cereri de repatriere, însă este deschisă unor astfel de discuții.

Julia Gresky, paleopatolog la Institutul Arheologic German, care nu a participat la studiu, a spus că nu a mai întâlnit până acum un caz de craniu cu deformare intenționată și o tentativă de trepanație concomitentă. În lipsa unui traumatism vizibil, aceasta ar fi putut fi realizată din motive ritualice. Motivul pentru care procedura nu a fost finalizată rămâne însă un mister: „Poate că persoana a spus: ‘Îmi pare rău, dar nu mai vreau’”, a glumit ea.

Vă recomandăm să citiți și:

Un misterios „dar către zei” de acum 2.500 de ani a fost, în sfârșit, identificat

Dieta neobișnuită a neanderthalienilor. De unde și-o procurau?

Ce au descoperit cercetătorii în cel mai lung sistem de peșteri din lume?

Profetul Mohamed, simbolul umanității pentru toți musulmanii. Întemeietorul unei civilizații