La puțin timp după preluarea conducerii României, Nicolae Ceaușescu a participat la o partidă de vânătoare organizată în pădurea Noroieni, în apropiere de Satu Mare. Gesturile și atitudinea sa din acea zi aveau să anticipeze stilul de conducere pe care îl va impune în următoarele decenii: unul dominat de control și autoritate absolută.
Nicolae Ceaușescu era un pasionat al vânătorii, pe care o transforma adesea într-o demonstrație de putere și prestigiu. Îi plăcea să doboare exemplare cât mai spectaculoase și într-un număr cât mai mare.
Regulile tradiționale ale vânătorii nu păreau să reprezinte o prioritate pentru el, trăgând frecvent asupra tuturor animalelor care îi ieșeau în cale. Avea însă o bună țintă, astfel că reușea de multe ori să doboare animalele ce i se iveau în bătaia puștii.
În iunie 1965, Vasile Crișan era șeful Ocolului Silvic de care aparținea pădurea Noroieni, când a fost urgent chemat de prim-secretarul din Satu-Mare, Ioan Hoban.
„`Ia loc, tovarășe! Așadar, tu ești șeful Ocolului silvic?`, mă întreabă el pe un ton autoritar. `Da, tovarășu’ prim, eu sunt`, îi răspund scurt. (…) Apoi el continuă: `Ascultă cu atenție ce îți spun eu acum. Tovarășul Nicolae Ceaușescu este în vizită la Baia Mare. Azi dimineață a ieșit la vânătoare de căprior și nu a împușcat nimic. Mâine vom avea deosebita cinste să-l primim ca oaspete la Satu Mare și să-l invităm la o vânătoare. Ce ar putea vâna și unde?`
`Acum este sezonul la căprior, tovarășe prim. Și putem organiza vânătoarea în pădurea Noroieni, aici, lângă Satu Mare`, îi răspund eu. `Bine… bine, numai să știi că tu vei organiza vânătoarea. Tu vei răspunde de tot. Tu va trebui să speli rușinea de la Baia Mare. Spune-mi de ce ai nevoie pentru organizare și vei avea. Să te duci imediat la pădure, să organizezi toată treaba și, peste două-trei ore, să vii din nou aici și să-mi raportezi cum ai organizat. Mă, tu ai înțeles sau nu?`
`Am înțeles, tovarășe prim, numai că am nevoie de o maşină bună ca să parcurg drumurile din pădure şi să stabilesc exact cum vom proceda mâine`”, scrie Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”
Bineînțeles, Vasile Crișan a pregătit întreaga acțiune cu atenție, astfel încât totul să decurgă conform planului. A doua zi, când Nicolae Ceaușescu a ajuns la fața locului, toate detaliile erau puse la punct, inclusiv o mașină sovietică GAZ, pregătită special pentru deplasarea prin pădure în timpul vânătorii de căprior la dibuite.
După întâlnirea cu oficialitățile locale, Ceaușescu s-a urcat în vehiculul care îl aștepta și a pornit spre zona de vânătoare.
„Când Ceaușescu vedea un căprior, oprea mașina, trăgea un foc sau două și apoi cobora din mașină. În acel moment coboram și noi, bărbații, din mașina a doua, ne duceam la locul din care a tras, căutam căpriorul căzut și îl aduceam la mașină să-l vadă. `Puneți-l sus și hai să mergem mai departe`, spunea el”.
După ce a împușcat al cincilea căprior, Ceaușescu le-a spus celor care îl însoțeau: „Ne întoarcem, ajunge cât am împușcat azi, mai ales că nu aveți trofee bune”.
La întoarcere l-au așteptat pe dictator oficialitățile locale, îngrijorate de faptul că nu au auzit niciun foc de armă.
„Toți ardeau de nerăbdare să afle ce s-a vânat. De la locul în care au așteptat ei nu se auzise niciun foc de armă. Când au aflat rezultatul și au văzut cei 5 căpriori, așezați frumos pe iarbă, toți s-au luminat la față și radiau de bucurie. Se întreceau în laude pentru Ceaușescu și aprecieri pentru frumusețea trofeelor. Ceaușescu, privind la cei 5 căpriori, le spune bâlbâit: `Hab… bar n-aveți! Nu vedeți că vvaa… m făcut sel… selecție?`
Deodată se așterne o liniște de mormânt. Acest moment apăsător este întrerupt de soția sa care întărește cele spuse de el: `Hai, Nicule, să mergem că nepricepuții ăștia nu au văzut în viața lor cum arată un trofeu de căprior`. Și au plecat cu toții”, povestește Vasile Crișan, unul dintre specialiștii silvici care s-au ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.
Pretențiile lui Nicolae Ceaușescu în materie de vânătoare au crescut pe măsură ce au trecut anii. Își dorea să obțină trofee cât mai numeroase și mai spectaculoase, însă, odată cu înaintarea în vârstă, capacitățile sale fizice nu mai erau aceleași. Pentru a-i satisface dorințele, au fost concepute metode speciale care să îi faciliteze partidele de vânătoare.
Așa a ajuns să împuște capre negre din telecabina de la Bușteni, să vâneze cerbi din elicopter sau urși care erau goniți spre standul său de vânătoare.
Putere, paranoia și vânătoare în vremea lui Ceaușescu
Ceaușescu, bătrânețea și vânătoarea
Ceaușescu și fazanii. Peste 300 de fazani împușcați de dictator la fiecare partidă de vânătoare