O noapte scăldată în sânge la Belgrad. Asasinatul care a schimbat istoria Serbiei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Puțin după ora două, în noaptea de 11 iunie 1903, 28 de ofițeri ai armatei sârbe au pătruns în curtea Palatului Regal din Belgrad. Era începutul unei nopți care avea să se încheie cu multiple crime și cu prăbușirea unei dinastii. În orele care au urmat, regele Alexandru I și regina Draga au fost căutați prin încăperile palatului. Când au fost descoperiți, cei doi au fost uciși cu o brutalitate care avea să șocheze Europa. Lovitura de stat nu avea să schimbe doar conducerea Serbiei, ci și direcția politică a țării.

Sângele vărsat în acea noapte nu a fost rezultatul unui conflict izbucnit din senin.

În centrul conspirației se afla un grup de ofițeri ai armatei sârbe, condus de căpitanul Dragutin Dimitrijević, cunoscut sub numele de Apis, o figură care avea să devină una dintre cele mai influente și controversate prezențe din istoria politică a Serbiei. Alături de el s-a aflat Novak Perišić, un tânăr militant ortodox grec.

Conspirația nu era doar o afacere a armatei. În jurul ofițerilor s-au strâns și politicieni sârbi, nemulțumiți de politica regelui Alexandru I și hotărâți să pună capăt domniei sale.

Nemulțumirile iscate de regele Alexandru I

De ani de zile, domnia lui Alexandru I era marcată de instabilitate politică, conflicte cu partidele și o relație tot mai tensionată cu armata. Deciziile regelui îi nemulțumiseră pe mulți dintre cei care îi susținuseră inițial ascensiunea, iar căsătoria sa cu Draga Mașin a transformat nemulțumirea într-o adevărată criză.

Regina era considerată, de o parte a elitei sârbe, nepotrivită pentru tron, iar zvonurile și scandalurile care au înconjurat cuplul regal au alimentat și mai mult ostilitatea. În același timp, în armată se contura un grup de ofițeri hotărâți să înlăture monarhul.

În noaptea de 10 spre 11 iunie, conspirația a trecut la acțiune. Ofițerii au pornit spre palat, convinși că schimbarea regimului putea fi realizată printr-o singură lovitură.

„După un schimb de focuri, santinelele care făceau de gardă în fața clădirii au fost arestate și dezarmate. După ce au confiscat cheile de la căpitan, conspiratorii au năvălit în vestibul și au luat-o înspre dormitorul regal, urcând în grabă scările și traversând coridoarele.

Găsind apartamentul regelui baricadat de două uși grele din stejar, conspiratorii le-au aruncat în aer cu ajutorul dinamitei. Suflul a fost atât de puternic, încât ușile au fost smulse din țâțâni și aruncate în anticameră, ucigându-l pe adjutantul regal care se afla înăuntru. Explozia a topit, de asemenea, siguranțele electrice, cufundând castelul în întuneric.

Nestingheriți, intrușii au găsit niște lumânări într-o cameră alăturată și au pătruns în apartamentul regal. Când au ajuns în dormitor, regele Alexandru şi regina Draga dispăruseră deja. Însă romanul în franceză al reginei se afla pe noptieră, deschis, cu paginile în jos. Cineva a atins așternuturile și a descoperit că erau calde încă – din câte se părea, aceștia fugiseră de curând.

Părăsind dormitorul pustiu, intrușii au cercetat palatul cu lumânările în mână și revolverele scoase”, scrie istoricul Christopher Clark în cartea „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”.

Asasinarea cuplului regal

Înainte de pătrunderea atacatorilor în dormitor, regele și regina s-au ascuns într-o mică anexă de lângă dormitor, în timp ce atacatorii i-au căutat aproape două ore. În acest timp, cei doi au încercat să se îmbrace cât mai repede, temându-se de momentul în care aveau să fie descoperiți.

Silindu-l pe prim-adjunctul regelui, Lazar Petrovic, atacatorii au reușit să îi scoată din ascunzătoare pe regele Alexandru I și pe regina Draga. La scurt timp după ce au ieșit, cei doi au fost împușcați de la mică distanță.

A urmat un val de violență nejustificată. Trupurile neînsuflețite au fost împunse cu săbiile, sfâșiate cu baioneta, parțial eviscerate și lovite cu toporul până când au ajuns de nerecunoscut, conform mărturiilor ulterioare ale bărbierului italian traumatizat al regelui, care primise ordin să le adune și să le îmbrace pentru înmormântare.

Asasinarea membrilor guvernului

Alte persoane din anturajul regelui și conducerea țării au fost căutate în tot Belgradul și ucise în acea noapte, printre ei numărându-se și cei doi frați ai reginei, suspectați că ar fi râvnit la tronul Serbiei.

„Asasinii au năvălit, de asemenea, și în apartamentul prim-ministrului Dimitrije Cincar-Marković și în cel al ministrului de Război Milovan Pavlović. Amândoi au fost omorâți; douăzeci şi cinci de gloanțe au fost trase în Pavlović, care se ascunsese într-un cufăr din lemn. Ministrul de Interne, Belimir Theodorović, a fost la rândul lui împușcat și considerat mort, însă acesta și-a revenit mai târziu din starea gravă; alți miniștri au fost încarcerați”, menționează Christopher Clark.

Evenimentele din 11 iunie 1903 au schimbat radical istoria politică a Serbiei. Dinastia Obrenović a fost înlăturată, iar la doar câteva ore după asasinat, conspiratorii au anunțat urcarea pe tron a lui Petru Karađorđević, aflat atunci în exil în Elveția.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Putere, stres și decizii fatale: oamenii din spatele Primului Război Mondial

Din culisele diplomației române: Banatul, Marile Puteri și ruptura dintre Brătianu și Take Ionescu

Cum a încercat să abată Rusia atenția Serbiei asupra Austro-Ungariei

Disensiuni între doi ambasadori „aliați” acreditați la București: „Are o doză extrem de mare de vanitate”