Ultima carte a lui Carol al II-lea: apropierea de Hitler și prețul ei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În vara lui 1940, România pierdea teritorii după teritorii. După ce, în urma ultimatumului sovietic din 28 iunie, Bucureștiul a fost nevoit să cedeze Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, regele Carol al II-lea s-a văzut pus în fața unei dileme dramatice: cum putea România să-și salveze ceea ce mai rămăsese din teritoriul său? Răspunsul părea să se afle la Berlin. Carol al II-lea a încercat să se apropie de Germania nazistă a lui Adolf Hitler, sperând că sprijinul Führerului ar putea împiedica noi pierderi teritoriale. Însă protecția Germaniei nu venea fără preț. Hitler urmărea să folosească poziția României pentru a închide vechile litigii teritoriale cu Bulgaria și Ungaria, iar acest lucru presupunea ca Bucureștiul să accepte noi cedări. România nu ieșea, astfel, dintr-o criză teritorială, ci intra într-o spirală a concesiilor care avea să-i schimbe dramatic granițele în doar câteva luni.

După cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a Ținutului Herța către Uniunea Sovietică, regele Carol al II a reorientat în decurs de câteva zile politica externă a României. Astfel, la începutul lunii iulie 1940 i-a trimis o scrisoare dictatorului nazist Adolf Hitler, prin intermediul ambasadorului german Wilhelm Fabricius, în care exprima dorința României de a se apropia de Germania și de a obține protecția acesteia în fața amenințării sovietice.

Regele sublinia că garanțiile franco-britanice nu mai ofereau siguranță, avertiza asupra intențiilor URSS de a avansa spre zona petroliferă și relata incidentele produse în timpul evacuării Basarabiei.

În acest context, Carol al II-lea cerea sprijinul lui Hitler pentru apărarea României și propunea o colaborare militară mai strânsă cu Germania, inclusiv trimiterea unei misiuni militare germane de instrucție în România.

Hitler îi cere lui Carol al II-lea să își precizeze clar poziția

La 4 iulie 1940, Carol al II-lea nota în jurnalul său răspunsul lui Hitler la mesajul său. Hitler spunea că Germania dorește să afle poziția României privind disputele teritoriale cu Ungaria și Bulgaria. El susținea evitarea folosirii forței și începerea negocierilor directe, avertizând că înarmarea și tensiunile nu vor rezolva problemele. Totodată, Hitler sublinia că Germania trebuie să țină cont de relațiile sale cu Ungaria și Bulgaria și cerea României să-și prezinte punctul de vedere înainte de luarea unei decizii.

Pentru a redacta un răspuns către Adolf Hitler, Carol al II-lea se întâlnește pe 6 iulie cu prim-ministrul Ion Gigurtu și ministrul Afacerilor Străine Mihai Manoilescu. Iată ce consemna regele în jurnalul său despre această întâlnire:

„La 8, se anunță Gigurtu și Manoilescu. În urma conversației avute de acesta din urmă cu Fabricius, se pare că la Berlin se așteaptă cu nerăbdare răspunsul la comunicarea lui Hitler. S-a încins, deci, o lungă discuție, pentru mine foarte dureroasă, asupra fondului chestiunii. Îmi vine foarte greu de a zice că accept să inițiez cu ungurii și cu bulgarii discuții asupra unor chestiuni teritoriale.

Situația mea, după nenorocirea cu Basarabia și Bucovina, a devenit din ce în ce mai grea și sunt foarte îndoielnic asupra felului cum va fi luată în țară măcar ideea de a putea discuta astfel de probleme. Pentru dușmanii mei și acei pescuitori în apă tulbure, ca Maniu, li se pune mură în gură și li se dă o excelentă platformă de agitație.

Pe de altă parte, cu cât agresiunea URSS în Basarabia era nejustificată, în Cadrilater și unele părți ale Ardealului cu populații dese minoritare, sunt terenuri plauzibile de discuție. Atât Gigurtu, cât și Manoilescu se forțează fără succes să-mi micșoreze scrupulele. Răspunsul trebuie dat destul de urgent și destul de clar, ca să nu mi se reproșeze că umblăm cu fofârlica și că nu voim să stăm de vorbă.

S-a hotărât un răspuns în care zicem că cel definitiv va fi dat după ce ne vom fi informat mai de aproape despre pretențiunile maghiare. Rămâne ca Manoilescu, care-l vede astă-seară pe Fabricius, să redacteze până mâne dimineață un text, care rămâne să mi se supuie”.

Carol al II-lea: Dacă facem ce ne cer germanii, să reiasă colaborarea cu ei

A doua zi, pe 6 iulie, cei trei se întâlnesc din nou și discută pe baza textului.

„Dimineața, la 12, am avut o întrevedere cu Gigurtu și Manoilescu asupra răspunsului de dat lui Hitler. Pe mine aceleași scrupule m-au dominat, dar, în urma conversației de azi-seară a ministrului Afacerilor Străine cu Fabricius, răspunsul va trebui să fie clar și precis.

Să mă păzească Dumnezeu în acest pas hotărâtor pentru destinul României! Am introdus în răspunsul proiectat de Manoilescu că, dacă facem ce ne cer germanii, este că din aceasta să reiasă colaborarea cu ei.

Am cedat după o grea luptă și cu sufletul îndoit și cernit, cu teama de viitor. Am primit discuția pe bază etnică și de schimb de populație. După-masă, a revenit Manoilescu cu textul definitiv pe care-l va remite chiar astăzi reprezentantului german”, nota Carol al II-lea în jurnalul său.

„Majestatea Sa declară că este dispus cu inițierea negocierilor”

În răspunsul trimis lui Hitler, România accepta să negocieze cu vecinii săi pentru a obține, în schimb, sprijinul și protecția Germaniei naziste.

„În deplin acord cu Guvernul său – care se va ocupa de acum înainte de această problemă – Majestatea Sa declară că este dispus cu inițierea negocierilor dintre Guvernul român, pe de o parte, și Guvernul Ungariei și cel al Bulgariei, pe de altă parte. (…)

Majestatea Sa consideră această acțiune, cât și rezolvarea finală sperată a tuturor neînțelegerilor cu vecinii menționați mai sus, ca un mijloc de a obține o securitate completă pentru România, printr-o protecție permanentă a Reichului și printr-o strânsă și extensivă colaborare cu Germania”.

Astfel, România intra pe un nou drum către alte cedări teritoriale. După pierderea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a Ținutului Herța, Bucureștiul era împins să accepte negocieri cu Ungaria și Bulgaria, în speranța că va obține protecția Germaniei. În realitate, apropierea de Berlin avea să vină cu un preț tot mai greu de suportat: renunțarea la teritorii și acceptarea unor compromisuri care urmau să schimbe din nou granițele țării.

Vă recomandăm să citiți și:

În urmă cu 112 ani, Austro-Ungaria declara război Serbiei, marcând astfel începutul Primului Război Mondial

Controversele din spatele afacerii Watergate

Regina Maria, așa cum au văzut-o aliații României: mărturia care impresionează și astăzi

Din culisele diplomației române: Banatul, Marile Puteri și ruptura dintre Brătianu și Take Ionescu