Inteligenţa artificială a fost folosită pentru a aduce un film din secolul XIX la rezoluţia de 4K

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Scurta filmare realizată de fraţii Lumière în 1895 în gara din Ciotat cunoaşte o nouă viaţă după ce a fost prelucrat cu ajutorul unor reţele neurale ajungând la rezoluţie 4K şi iar rezultatul au uimit publicul, arată The Next Web.

Aproape 1,8 milioane de vizionări a înregistrat noua variantă a celebrei filmări „Sosirea unui tren în gară”, în trei zile, după ce a fost distribuită online, potrivit Mediafax.

”Sosirea unui tren în gară/ L’arrivée dun train en gare de La Ciotat’” (1895) este o filmare de 50 de secunde identificată cu actul de naştere al cinematografului. O legendă susţine că la prima vizionare a „Sosirii unui tren în gară” spectatorii au fost atât de surprinşi să vadă pe ecran locomotiva care se îndreaptă spre ei încât au încercat să fugă panicaţi din sală.

Un utilizator de YouTuber numit Denis Shiryaev a folosit “mai multe reţele neurale” pentru a prelucra celebrul film din 1895 făcându-l să pară că a fost filmat cu aparatură de ultimă generaţie.

Imaginile celebre cu francezii din secolul XIX păşind prin faţa camerei în aşteptarea trenului pot fi văzute acum la o rezoluţie 4K, de parcă ar fi fost surprinse de un telefon din zilele noastre, arată presa de specialitate.

Imaginile au fost prelucrate încât viteza de rulare este cea obişnuită în zilele noastre fiind însoţite şi de o coloană sonoră realistă.

”L’arrivée dun train en gare de La Ciotat’” este privit drept una dintre primele producţii proiectate vreodată pentru un public, alături de ”Muncitori părăsind fabrica Lumière din Lyon/La Sortie des Usines Lumière à Lyon”, producţia care se ştie că a avut premiera la Grand Cafe din Paris (Boulevard des Capucines), pe 28 decembrie 1895.

Reţelele neurale sunt o ramură din ştiinţa inteligenţei artificiale fiind şi un obiect de cercetare şi pentru neuroinformatică. Reţelele neurale artificiale În ştiinţa inteligenţei artificiale, reţelele neurale caracterizează ansambluri de elemente deprocesare simple, puternic interconectate şi operând în paralel, care urmăresc să interacţioneze cumediul înconjurător într-un mod asemănător creierelor biologice şi care prezintă capacitatea de a învăţa, arată un curs de la Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice şi Nanomateriale de la Universitatea Politehnică din Bucureşti.