Big Brother ne priveste din cer

Alt aspect problematic este energia. Bateriile litiu-ion disponibile in ziua de azi alimenteaza un UAV pana la aproximativ zece minute, asa ca spe­cia­listii studiaza in paralel alte surse de energie, cum ar fi produsele pe­tro­liere si pilele fotovoltaice. Unele UAV-uri vor fi probabil controlate de la distanta, dar altele vor patrula nea­sis­ta­te, fiind in prealabil progra­mate. Cercetatori ai CNRS au proiectat deja un robot capabil sa evite obstacolele. Sistemul de ghidare al acestuia a fost inspirat de ochiul mustelor. „Octave este un minielicop­ter echipat cu o camera. Ea e conecta­ta la un creier electronic care masoara diferentele de viteza in functie de datele mediului inconjurator. De pilda, cand viteza creste, elicopterul se indeparteaza de perete. Cu alte cuvinte, e ca si atunci cand mergi cu masina pe un drum flancat de copaci. Cand ochiul perce­pe o accelerare a succesiunii copacilor, inseamna ca ne apropiem de ei. Acest lucru declan­seaza o reactie. Tragem de volan ca sa-i evitam“, lamureste Nicholas Franceschini, seful echipei CNRS care studiaza miscarea si per­cep­tia. Inginerii trec peste probleme si raman optimisti. „Nu suntem departe de realizarea unui UAV miniatural operational. Miniaturizarea unor componente principale este deja satisfacatoare. Exista camere de 0,5 g, iar dezvoltarea materialelor ultrausoa­re si ultrarezistente este promitatoare. Dupa parerea mea, un model, sau cel putin o jucarie, va fi produs in urmatorii zece ani“, spune Jaques Fort. Ce fel de jucarie? Una in mod sigur periculoasa.

Foto: Hubert Raguet/Light Mediation

FACTS

Avantajele fratelui mai mic
Micro-UAV-urile au aparut tot pentru dotarea armatei americane. Desi de dimensiuni reduse, ele sunt indeajuns de mari pentru a fi detectate si atacate de antiaeriana. La fel, pot fi doborate de avioanele militare cu pilot, deoarece nu sunt programate sa aplice tehnici de lupta aer-aer si astfel devin foarte vulnerabile. Micro- sau mini-UAV-urile sunt mult prea mici ca sa poata fi reperate de un radar si tot datorita dimensiunilor sunt extrem de silentioase. Nu pot fi trimise in misiuni de lunga durata din lipsa unei solutii eficiente de propulsare. Alt dezavantaj este imposibilitatea de a fi inzestrate cu armament, fapt ce le „condamna“ la statutul de echipamente de recunoastere. Se pot dovedi extrem de eficiente in situatiile de lupta din orase, pentru a identifica in prealabil capcanele intinse de inamici.

Aplicatii ale UAV
Aparat de zbor fara pilot la bord, UAV-ul este utilizat in scopuri militare, pentru misiuni de recunoastere si atac. Acronimul apare in unele cazuri ca UAVS (Unmanned Aircraft Vehicle System), in timp ce USA Federal Aviation Administration a adoptat numele generic de UAS (Unmanned Aircraft System), pentru a sublinia faptul ca aceste aparate nu sunt simple avioane, ci sisteme care includ si alte tehnologii, de pilda o statie terestra care sa le monitorizeze misiunea.

Primul UAV s-a numit Hewitt-Sperry Automatic Airplane si a fost conceput pe la sfarsitul primului Razboi Mondial, dar abia in timpul celui de-al doilea Razboi a fost perfectionat si utilizat eficient. Era un fel de racheta lansata de la sol, care servea, la propriu, drept carne de tun pentru fortele antiaeriene. Istoria moderna a UAV-urilor a debutat insa abia in anii ’90, cand acestea au inceput sa fie trimise in misiuni de recunoastere. In 1994, s-a trecut la productia primului UAV american inzestrat cu armament (rachete aer-sol AGM-114 Hellfire), botezat MQ-1 Predator, care avea misiunea de a bombarda tinte aflate la sol. Un UAV inzestrat cu arme poarta numele de Unmanned Combat Air Vehicle (UCAV). Alte aplicatii ale UAV-urilor: misiunile de cautare si salvare a persoanelor disparute.