Internet2 – repede, tot mai repede

In acest fel, reteaua de retele a devenit un loc din ce in ce mai aglomerat. Astazi, unul din zece pamanteni are acces la internet. Putini, ar spune pesimistii. Multi (circa 600 de milioane in total) – si mai ales tranzitand multa informatie –, am spune noi. Iar cifrele sunt in continua crestere. Numai in Statele Unite sunt racordate la internet peste 177 de milioane de persoane, ceea ce reprezinta 60% din populatie (cifre actualizate in ianuarie 2004), si se estimeaza ca, in 2006, vor fi on-line 80%. In Suedia, utilizeaza internetul trei sferturi dintre locuitori. Spaniolii si francezii se arata mai sceptici, mai rezervati sau pur si simplu mai putin interesati de lumea www, doar aproximativ o cincime fiind racordati la retea.

In zona Asia-Pacific, statisticile evidentiaza o prezenta pe internet de peste 50%. Numarul de internauti din Romania este in continua crestere: 1 milion in 2001, 2 milioane in 2002, 3 milioane in 2003 (13,5%). Previziuni: 4 milioane in 2004 si 5 milioane in 2005. Se cere cascada in loc de parau Toti acesti navigatori acceseaza suvoiul de informatii trimitand spre si primind din lumea intreaga miliarde si miliarde de kilobiti in fiecare secunda.

• De ce o pagină de pe Wikipedia a fost blocată pentru editare
• Test de cultură generală. Ce este mai mare decât un terabyte?

Dar, tehnic vorbind, lumea nu le permite si o cale de acces suficient de larga pentru apetitul lor. Fiindca toti isi doresc viteza. Sau, altfel spus, largime de banda. Largimea de banda este cantitatea maxima de date care pot calatori intr-un anumit timp (secunde) pe o cale de comunicare. Ne putem gandi la largimea de banda ca la o conducta al carei diametru deter­mina marimea suvoiului de informatii. In prezent, conexiunea prin modem (concret, prin linie telefonica) permite o largime de banda de 56 Kbps, ceea ce inseamna ca, intr-o secunda, calatoresc spre sau dinspre computerul nostru 56 de kilobiti.

Prin ISDN (acronim, in engleza, pentru Retea Digitala de Servicii Integrate), putem obtine si mai mult: 128 Kbps, 512 Kbps si chiar cativa megabiti (Mbps) pe secunda. De ce ar avea internautii nevoie de mai multa viteza? Pentru ca un transfer mai rapid inseamna economie de timp. Este cazul studentilor si al tuturor celor care se documenteaza. Si, nu mai putin important, sunt zeci de milioane de oameni care se distreaza navigand pe internet si care nu vor sa piarda timp la descarcarea informatiilor.

Sunt milioane de site-uri comerciale ai caror proprietari isi doresc o expunere superioara, adica o incarcare mai rapida a continutului paginii. Timp raportat la bani, adica eficienta – iata ce se doreste. Internetul e ca un lac de acumulare, in care sunt miliarde de metri cubi de apa, dar ce folos, cand milioanele de insetati primesc doar firicele de lichid vital, prin niste conducte cu diametre minuscule? Era nevoie sa apara ideea de cascada.

Viitorul are deja patru ani
Primul pas pentru a permite cresterea vitezei de navigare este sa ai acces la „coloana vertebrala“ a internetului, adica la marile servere ale lumii, unite printr-o conexiune de mare viteza. In 1996, aceasta crescuse deja la 622 Mbps. Dupa modelul anilor ’60, primii care si-au dorit o retea cu capacitati sporite au fost oamenii de stiinta. In certificatul de nastere al Internet2 scrie: „Nascut in 1999, din dorinta de a conecta lumea stiintifica.” Mai mult de 200 de institutii academice, organizatii guvernamentale si firme din toata lumea sunt partase acum la Internet2, adica la o conexiune de 2,4 Gbps, prin intermediul careia savanti, studenti, medici au posibilitatea de a accesa baze de date mai rapid ca oricand, pot vizualiza in timp real imagini 3D complexe sau pot participa la videoconferinte profesionale on-line.