Cum au apărut dansurile sociale?

 Dar dansurile sociale sunt cu totul altceva. Sunt practicate doar din pură plăcere. Surprinzător, acest stil de dans are o istorie lungă. De fapt, grecii antici erau foarte pasionaţi de dans ca o distracţie socială. Aristotel de exemplu credea că manierele se reflectă în felul cum dansezi. Cicero care era de fapt un orator excelent, a avut de spus despre dans: „Niciun om nu dansează când este nebăut, decât dacă nu cumva este nebun, nici în singurătate sau la o petrecere sobră, dansul este cel din urmă companion al petrecerilor prelungite, a ocaziilor cu fast şi de rafinament.”

La greci se dansa la toate bancheturile şi festivităţi. Dansul era o parte atât de mare în viaţă grecilor antici încât şi Socrates şi Platon au aprobat-o. Dansul, ca artă social, era cunoscut în Egipt de mai bine de 4.000 de ani. În India, de asemenea, dansul a există sub formă de divertisment încă de la începuturi, deşi multe dansuri aveau semnificaţii religioase.

O altă ţara în care dansul social era practicat este Spania, deşi multe din mişcările de dans se poate să fi avut origini arabe. Ţara în care dansul social s-a dezvoltat aşa cum îl ştim este Franţa. Deşi multe din tipurile de dans sunt originare din alte ţări, ele au fost perfecţionate de către francezi. Chaterine de Medici a fost prima responsabilă pentru asta, ea iubea dansul, iar gusturile ei în ale dansului s-au răspândit de la curtea roială la case particulare.

La Versailles, sub comanda lui Ludovic al XIV-lea, dansurile sociale au prins culmi înalte. Balete magnifice erau organizate şi cei mai buni compozitori ai acelor timpuri erau invitaţi pentru a crea muzică ca lumea să danseze la curtea regală.