Cum a apărut sărutul?

Cum a apărut sărutul? Un colectiv de la Universitatea Warwick (Anglia) sugerează că sărutul uman a evoluat din comportamentele de îngrijire observate la strămoșii maimuțelor mari.

Într-un studiu publicat în Evolutionary Anthropology, cercetătorii introduc „ipoteza ultimului sărut al îngrijitorului”. Înțelegerea momentului și contextului în care are loc sărutul implică cunoașterea convențiilor culturale și a contextului istoric. Societățile au dictat de mult timp regulile referitoare la cine poate săruta, unde, când și cum. Așadar, cum a apărut sărutul?

• Cât de repede poate crește un om?
• De ce ne simțim mai bine atunci când înjurăm?

În Roma antică, diferite tipuri de săruturi aveau denumiri și semnificații unice, în funcție de relația dintre indivizi. Existau osculum, un sărut pe obraz; basium, un sărut pe buze fără intenții sexuale; și savium, pentru sărutul erotic.

Sărutarea inelului, a mâinii sau a picioarelor în semn de respect, alături de săruturile ceremoniale și religioase, au o istorie îndelungată. Tradițiile includ sărutul de la nuntă, sărutul aniversar, sărutul de Anul Nou, sărutatul sub vâsc sau sărutul pentru noroc.

Obiceiurile legate de sărut variază semnificativ de la o cultură la alta. În unele părți ale Europei, două săruturi pe obraji reprezintă o formă standard de salut, în timp ce în alte părți sunt necesare trei. În Belgia, de exemplu, se oferă doar unul, scrie Phys.org.

Aceste săruturi au loc de obicei între persoane de genuri diferite sau între femei, în timp ce bărbații europeni limitează sărutatul altor bărbați la rude apropiate. În Oman, o strângere de mână între bărbați poate fi urmată de un scurt sărut pe nas.

Cum a apărut sărutul?

Sărutul este o metodă versatilă de a exprima afecțiune, intimitate sau legături sociale într-un mod bine reglementat, dar încă se dezbate cum a apărut sărutul. Unele studii sugerează că sărutul a apărut din comportamente de îngrijire maternă, cum ar fi alăptarea sau hrănirea copiilor cu mâncare mestecată anterior. Alte ipoteze consideră că sărutul ar putea fi un test de compatibilitate, un mijloc subtil de a evalua starea de sănătate genetică prin miros sau gust.

Când se caută comportamente similare în lumea animalelor, găsirea unor acțiuni comparabile cu sărutul uman este dificilă. Deși multe animale își freacă nasul unele de altele, singurele ființe non-umane despre care se știe că se sărută sunt cei mai apropiați verişori evolutivi ai noștri, cimpanzeii și bonobo.

Adriano R. Lameira, din Departamentul de Psihologie al Universității Warwick, a condus o analiză cuprinzătoare a ipotezelor existente pentru a explora rădăcinile evolutive ale acestui comportament intim, menționând că îngrijirea este un mijloc esențial de stabilire și menținere a legăturilor sociale în structurile sociale ale maimuțelor mari.

Presupunând că strămoșii maimuțelor practicau îngrijirea în acest mod, aceasta ar fi fost o parte fundamentală a culturii noastre timpurii. Pe măsură ce oamenii au evoluat și au pierdut din părul corporal, nevoia de îngrijire extinsă s-a redus, iar sesiunile de îngrijire au devenit mai scurte. Deși nevoia de „curățare a blănii” a dispărut, aspectul de socializare a rămas important.

Ce scop avea, de fapt, gestul sărutului la maimuțe?

Conform studiului, actul final al îngrijirii la maimuțe implică proeminența buzelor și o ușoară aspirație pentru a îndepărta resturile sau paraziții, un comportament care a persistat chiar și după ce funcția sa igienică a scăzut. Această acțiune vestigială, denumită de cercetători „ipoteza ultimului sărut al îngrijitorului”, reflectă forma, contextul și funcția sărutului modern uman.

Comparând comportamentele de îngrijire ale speciilor de primate cu cele ale societăților umane, cercetarea susține ideea că sărutul servește drept gest simbolic pentru semnalarea și consolidarea legăturilor sociale și de rudenie. Alte primate non-maimuțe mari desfășoară activități de legături sociale, dar acestea sunt diferite. De exemplu, maimuțele capucin își demonstrează conexiunea socială băgându-și degetele în ochii și nările celor apropiați.

Pentru a testa ipoteza, cercetătorii recomandă ca viitoarele studii să se concentreze pe descrieri detaliate ale comportamentelor de îngrijire la maimuțele mari. Examinând tiparele de îngrijire în funcție de grosimea blănii, se pot obține perspective suplimentare asupra traiectoriei evolutive a sărutului din perspectiva „ipotezei ultimului sărut al îngrijitorului”.

Introducerea degetelor în ochii și nările unui coleg ar părea nepotrivită ca salut uman, deși este complet normal pentru o maimuță capucin. Un studiu din 2015, publicat în American Anthropologist, a analizat 168 de culturi și a descoperit că doar 46% dintre acestea practicau sărutul romantic. Majoritatea culturilor de vânători-culegători indigeni nu practică niciun fel de sărut. Unele chiar consideră actul dezgustător. Etnocentrismul occidental percepe sărutul ca pe un comportament uman universal, dar pentru multe culturi, sărutul este la fel de straniu ca introducerea unui deget în nasul altcuiva.

Vă recomandăm să citiți și:

Un fizician explică de ce ar trebui să alergi mai des prin ploaie

Oamenii evoluează chiar sub ochii noștri pe Platoul Tibetan

Iată de ce antibioticele sunt mai puțin eficiente în combinație cu lactatele

Test de cultură generală. De ce își schimbă culoarea merele tăiate?