Blana de leneș ne-ar putea ajuta să luptăm cu superbacteriile

Blana de leneș de Costa Rica pare să găzduiască bacterii producătoare de antibiotice, despre care oamenii de știință speră că ar putea oferi o soluție la problema tot mai mare a „superbacteriilor” rezistente la arsenalul de medicamente în scădere al umanității.

Potrivit cercetărilor, blana de leneș găzduiește adevărate comunități de insecte, alge, ciuperci și bacterii, printre alți microbi, dintre care unii ar putea prezenta un risc de îmbolnăvire.

• Test de cultură generală. Care planetă ar putea pluti pe apă?
• Foștii șefi ai NASA fac front comun împotriva tăierilor de buget propuse de administrația Trump

Cu toate acestea, spun experții, celebrele mamifere lente par a fi surprinzător de rezistente la infecții.

„Dacă te uiți la blana leneșului, vezi mișcare: vezi molii, vezi diferite tipuri de insecte… un habitat foarte extins”, a declarat Max Chavarria, cercetător la Universitatea din Costa Rica.

„În mod evident, când este vorba de o coexistență a mai multor tipuri de organisme, trebuie să existe și sisteme care să le controleze”, a spus el.

Blana ajută aceste leneșii să nu se infecteze

Chavarria și echipa sa au luat mostre de blană de la leneși Choloepus și Bradipodide din Costa Rica pentru a examina care ar putea fi acel sistem de control.

Cercetătorii au descoperit că ar putea exista bacterii producătoare de antibiotice care „fac posibil controlul proliferării bacteriilor potențial patogene… sau inhibarea altor concurenți”, cum ar fi ciupercile, potrivit unui studiu publicat în Environmental Microbiology.

Leneșul este un simbol național în Costa Rica și o atracție turistică majoră pentru țara din America Centrală, notează Science Alert.

Atât populațiile de Choloepus Hoffmanni (Leneșul cu două degete al lui Hoffman) cât și cele de Bradypus variegatus (Leneș cu gât maro) sunt în scădere, potrivit Listei Roșii a Speciilor Amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Aceștia trăiesc în copacii din jungla de pe coasta Caraibelor, unde clima este caldă și umedă.

Cum reușesc leneșii să nu se îmbolnăvească niciodată?

Americana Judy Avey conduce un sanctuar în junglă pentru a avea grijă de leneșii răniți după ce au intrat în contact cu oameni sau alte animale. Ea tratează animalele cu scopul de a le elibera înapoi în sălbăticie.​

„Nu am avut niciodată un leneș care să fi fost bolnav, care să fi avut vreo infecție”, a spus ea.

„Am avut leneși care au fost arși de cablurile electrice și întregul braț le-a fost pur și simplu distrus… și nu exista nicio infecție”, a continuat Avey.

„Cred că în cei 30 de ani (de când este deschis sanctuarul), am văzut 5 animale care au venit cu o rană infectată. Așa că asta ne spune că se întâmplă ceva în… ecosistemul lor corporal”​, concluzionează ea.

Avey, care a înființat sanctuarul împreună cu răposatul ei soț din Costa Rica, Luis Arroyo, nici măcar nu auzise de leneși acasă, în Alaska. De când a primit primul animal, pe care a numit-o „Buttercup”, în 1992, femeia a îngrijit aproximativ 1.000 de leneși.

Ce a arătat studiul făcut pe blana de leneș?

Cercetătorul Chavarria a luat mostre din blana de leneș de la sanctuar pentru a le examina în laboratorul său. El și-a început cercetările în 2020 și a identificat deja 20 de microorganisme „candidate” care așteaptă să fie numite. Dar el a spus că există un drum lung până la a determina dacă compușii de pe leneș le-ar putea fi utili oamenilor.

„Înainte de a ne gândi la o aplicare în sănătatea umană, este important să înțelegem mai întâi… ce tip de molecule sunt implicate”, a spus Chavarria.

Un exemplu în acest sens este penicilina, descoperită în 1928 de către cercetătorul britanic Alexander Fleming, care a descoperit că o contaminare fungică a unei culturi de laborator părea să omoare o bacterie cauzatoare de boli. Descoperirea sa a primului antibiotic din lume care ucidea bacteriile i-a adus Premiul Nobel pentru medicină în 1945.

Problema dată de rezistența la antibiotice

Totuși, rezistența microbiană la antibiotice este o problemă în creștere, ceea ce înseamnă că unele medicamente nu mai funcționează pentru a lupta împotriva infecțiilor pentru tratarea cărora au fost concepute.

Rezistența la antimicrobiene este un fenomen natural, dar utilizarea excesivă și abuzul de antibiotice la oameni, animale și plante a agravat problema.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că, până în 2050, rezistența la antibiotice ar putea provoca 10 milioane de decese pe an.

„Proiecte precum al nostru pot contribui la găsirea de noi molecule care pot fi folosite, pe termen mediu sau lung, în această luptă împotriva rezistenței la antibiotice”, a spus Chavarria.

Vă recomandăm să citiți și:

Consumul regulat de nuci, benefic pentru dezvoltarea cognitivă

Cercetătorii ar fi descoperit de ce albește părul

Ar putea fi lâna regenerabilă răspunsul la poluarea din cauza industriei modei?

Test de cultură generală. De ce suntem mai înalți dimineața?