Piranha – adevarul din spatele mitului

Piranha sau piranas sunt pesti originari din America de Sud, recunoscuti pentru aspectul lor fioros si pentru voracitatea de care dau dovada atunci cand isi ataca victimele. In Venezuela mai poarta si numele de caribes.
Denumirea lor provine din Guarani, dialect local sud-american, care inseama peste cu dinti (pira= peste, ranha=dinte) sau peste-diavol (anha= diavol). Numele nu pare deloc o exagerare daca ne gandim ca, de cele mai multe ori, piranha a fost descris ca un ucigas feroce, care prin forta numarului reuseste sa doboare pana si cele mai mari animale.
In prezent, se estimeaza ca exista circa 20 de specii de piranha, majoritatea fiind localizate in bazinul Amazonului, desi in ultimii ani, mai multe exemplare au fost capturate si in SUA.

Desi nu depaseste 15-25 de cm ( foarte rar ajunge la 40-45 cm), piranha si-a capatat o reputatie de ucigas notoriu, asta si datorita faptului ca poate devora in cateva secunde vietati cu mult mai mari decat el, de cele mai multe ori, facand acest lucru cat prada este inca in viata.
De altfel, piranha nu se da inapoi de la a-si consuma semenii si chiar puii atunci cand resursele de hrana se reduc simtitor.

• „Apogeul extincției” este aproape: Pământul va pierde 3.000 de ghețari pe an
• Albinele primesc o șansă în plus: un nou supliment creat pentru a stopa declinul coloniilor

Este piranha un ucigas cu sange rece? Nimic mai fals, anunta cercetatorii de la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie.
In opinia acestora, micutii “ucigasi” sunt de fapt omnivori, dieta lor fiind alcatuita, in general, din plante, crustacei, pesti si insecte. Ei sunt si necrofagi, declara aceiasi cercetatori, majoritatea speciilor consumand lesuri de animale sau chiar animale muribunde. Adevarul este ca dintre toate speciile cunoscute, doar trei sau patru pot reprezenta un potential pericol. Cea mai temuta specie este Pygocentrus nattereri sau piranha cu abdomen rosu.

Faptul ca traiesc si se hranesc in bancuri, a fost considerat multa vreme un comportament menit sa ii ajute pe acestia la vanatoare, in special la doborarea victimelor mai mari. In realitate, acesta este un comportament cat se poate de defensiv, spun specialistii. Este cunoscut ca piranha se afla in meniul multor specii: delfinii, caimanii, unele specii de batlani, arapaima sau pirarucu (peste amazonian care poate ajunge pana la 3 metri lungime si 200 Kg) si, nu in ultimul rand, omul.

Crearea unor aglomerari in care traiesc mai multi indivizi este esentiala supravietuirii speciei, declara Anne Magurran, unul dintre autorii studiului. S-a observat chiar ca bancurile de piranha devin mai mari pe masura ce apele raurilor in care traiesc incep sa scada, fapt care ii aduce pe acestia mult mai aproape de pradatorii lor naturali.
„Cercetarile arata ca piranha nu au un comportament organizat de vanatoare. Nu exista un conducator sau un grup de pesti care sa conduca atacul asupra victimei, exemplarele mature sexual traind, de cele mai multe ori, in mijlocul bancului pentru a putea fi protejate de eventualii atacatori. Marimea bancului este cea care face diferenta dintre a supravietui si a fi victima”, argumenteaza Anne Magurran.

Studiile facute in laborator si in mediul natural al pestilor piranha arata ca acestia sunt mai degraba fricosi decat ucigasi innascuti, asa cum se credea.
Piranha prefera locurile intunecoase si care abunda in vegetatie iesind la lumina doar in perioadele in care se hranesc.

Desi sunt, in continuare, considerati o specie foarte periculoasa, multi localnici sud-americani vaneaza piranha atat pentru carnea lor cat mai ales pentru dintii din care fac amulete, ustensile si arme. Mai nou, piranha sunt uscati si vanduti ca suveniruri pentru turisti, fapt care poate avea repercusini serioase asupra viitorului speciei.