Procesul de evoluţie al organismelor este mult mai complex decât se credea

În biologie, se întâmplă foarte des ca organismele să piardă anumite caracteristici. Acest proces s-a numit în mod eronat „involuţie” sau „evoluţie regresivă”.

Definiţia evoluţiei în biologie susţine că orice schimbare în organism este evoluţie – în bine sau rău, bine sau mai rău, deşi în natură astfel de termeni nu îşi au locul, întrucât procesul de selecţie naturală nu face distincţie între cele două.

• Cactusul care înflorește doar o dată pe an: o poveste despre frumusețe efemeră și misterul naturii
• Ligrul: întâlnirea rară dintre regele leu și tigru

Această idee de evoluţie în sensul de progres vine din cauza credinţei că omul este vârful lanţului trofic (ceea ce, în unele contexte, poate fi adevărat, dar nu şi aici). Degetul opozabil nu înseamnă un „progres”, ci mai degrabă o adaptare la mediu care ajută respectiva specie să supravieţuiască. Dacă păsările cu un cioc mai lung au mai multe şanse de a vâna, atunci acestea au mai multe şanse de supravieţuire, drept urmare acestea îşi vor transmite genele mai departe, perpetuând această morfologie.

Alt exemplu este reprezentat de pinguini. Acum mai bine de 60 de milioane de ani, strămoşul pinguinului putea zbura, dar în timp şi-a pierdut această abilitate. Incapacitatea de zbor a adus cu sine dezvoltarea altor abilităţi, aripile fiind cooptate în înot. Mediul amfibiu al pinguinului a dus şi la creşterea în greutate, deci la o rezistenţă mai bună în zonele reci. De aceea, terminologia care sună ceva de genul „pinguinul este o pasăre care a inevoluat” este incorectă, corect ar fi „pinguinul este un organism care a fost capabil să se adapteze mediului terestru-acvatic”.

Sunt o sumedenie de astfel de exemple, de la şerpii care aveau picioare sau păsările care aveau dinţi. Chiar omul are o sumedenie de astfel de „involuţii”: dispariţia cozii, simţurile slab deazvoltate comparativ cu alte organisme, reducerea dimensiunii dentiţiei etc. Există şi exemple de evoluţie mai complexă, precum balenele. Strămoşii balenelor au fost animale marine care s-au adaptat la mediul terestru, care apoi s-au adaptat din nou la mediul marin.

De asemenea, întreg regnul vegetal nu este „fratele mai mic” al celui animal, ci îşi are nişa lui ecologică în biosfera planetei şi îndeplineşte funcţia la care s-a adaptat de-a lungul istoriei vieţii pe Pământ.

În sens biologic, nu există un animal mai evoluat ca altul, ci animale mai mult sau mai puţin adaptate la mediul în care trăiesc. Mediul acesta este într-o continuă schimbare, aşadar şi procesul de adaptare/evoluţie este unul dinamic.

Sursa: Curiosity

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Omul nu se trage din maimuţă! O nouă descoperire infirmă teoriile acceptate despre evoluţia umană

Poluarea poate transforma urşii polari în hermafrodiţi

Ouăle de dinozaur aveau nevoie de şase luni sau mai mult să eclozeze. Cum a fost posibilă, însă, marea migraţie

Selectia naturala a influentat numai partial evolutia umana