Orcile au fost văzute pentru prima dată ucigând balene albastre. Sunt capabile de atacuri violente

Orcile au fost surprinse urmărind, mușcând, sufocând și în cele din urmă devorând cel mai mare animal de pe planetă, balena albastră.

Cercetătorii au documentat orcile, numite și balene ucigașe (Orcinus orca), în timp ce acestea vânau balene albastre (Balaenoptera musculus) în trei ocazii separate, în largul coastei de sud-vest a Australiei între 2019 și 2021.

• Mici, dar istețe: cum influențează lumea insectele și alte nevertebrate?
• În 1816, Pământul nu a avut vară. Ce s-a întâmplat?

Fiecare atac a inclus între 50 și 75 de balene ucigașe și mai mult de 12 dintre acestea au luat parte la toate cele trei atacuri, potrivit studiului, publicat în revista Marine Mammal Science.

Atacurile au părut a fi deosebit de brutale, orcile sărind pe fanta de respirație a balenei albastre, târând-o sub apă și, într-un caz, mușcând din limba balenei vii.

Orcile au fost capabile de atacuri extrem de violente

„Balenele ucigașe lucrează mult împreună și există o mulțime de balene ucigașe. Probabil acesta este motivul succesului lor”, a declarat cercetătorul senior Robert Pitman, ecologist marin la Institutul de Mamifere Marine al Oregon State University.

Cele trei atacuri ridică următoarea întrebare: de ce nu au văzut oamenii până acum atacuri atât de îngrozitoare? Pot exista două răspunsuri: din cauza numărului scăzut de balene albastre și a abilităților balenelor ucigașe care le vânează, a spus Pitman.

Balenele albastre încă se recuperează după ce aproape au dispărut din cauza vânătorilor de balene din secolele al XIX-lea și al XX-lea; chiar și astăzi, specia este pe cale de dispariție, potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Dar acum populațiile de balene albastre sunt în creștere, inclusiv în apele din sudul Australiei, a spus Pitman.

Balenele albastre sunt greu de prins

Probabil că orcile au vânat balene albastre încă dinainte ca acestea să fie aproape de dispariție, a spus Pitman. Dar apoi, având atât de puține balene albastre pe care le puteau vâna, orcile probabil s-au concentrat asupra altor prăzi.

Apoi vânătoarea de balene albastre a devenit probabil o artă pierdută în comunitatea orcilor. „Probabil și-au pierdut acele abilități necesare pentru a doborî o balenă atât de mare”, a spus Pitman.

Balenele albastre sunt greu de prins: înotătoarele lor se pot ascunde în șanțuri de-a lungul corpului; au o înotătoare dorsală mică; iar coada lor se mișcă rapid în sus și în jos, a spus Pitman.

În plus, sunt înotători rapizi. „Atunci când eram în Antarctica, în timpul studiilor asupra balenelor cu japonezii, bătrânii vânători au spus că urmăreau balenele albastre cu o viteză de 12 noduri ( 22 km/h) timp de 8 până la 10 ore, iar balenele pur și simplu înotau mai departe atunci când vânătorii erau extenuați. Au o rezistență incredibilă”, a spus Pitman.

Aceste atacuri ne-ar putea ajuta să cercetăm trecutul

Cu alte cuvinte, oprirea unei balene albastre pentru un vânător de balene sau chiar pentru o orcă este „ca și cum ai încerca să oprești un tren”, a spus el. Chiar și așa, orcile au găsit modalități de a ataca cu succes balenele albastre.

„Aceste evenimente sunt uluitoare. Până acum, lumea științei mamiferelor marine și literatura publicată sugerau în cea mai mare parte că balenele ucigașe nu erau capabile de asemenea fapte”, a declarat cercetătorul principal al studiului, John Totterdell, de la Centrul de Cercetare pentru Cetacee (CETREC) din Australia de Vest, care a văzut primul atac în 2019.

„Poate că ajungem în sfârșit să vedem un pic din cum arăta lumea înainte de a elimina majoritatea animalelor mari care înoată în mare”, a spus Pitman.

Vă recomandăm să citiți și:

Buruienile invazive pun stăpânire pe câmpurile din Vestul American. „Iarba trișoare”, un mare pericol

Cercetătorii au folosit drone pentru a dezvălui secretele societăților de balene ucigașe

Râurile din Statele Unite și-au schimbat culoarea considerabil în ultimii ani. Ce dezvăluie noi imagini prin satelit

Cercetătorii dezvăluie, pentru prima oară, adevărata mărime a fiorosului megalodon