Modelele de predicție a cutremurelor trec cu vederea un element esențial

Cutremurele afectează mișcarea plăcilor tectonice ale Pământului, ceea ce ar putea avea un impact asupra cutremurelor viitoare, potrivit unei noi cercetări efectuate de Universitatea din Copenhaga. Aceste noi cunoștințe ar trebui încorporate în modelele computerizate, utilizate pentru a evalua riscul de cutremur, potrivit cercetătorilor care au realizat studiul.

Plăcile tectonice ale Pământului împart suprafața planetei noastre în bucăți mai mari și mai mici. Aceste piese sunt în continuă mișcare datorită părții fluide din mantaua Pământului, pe care navighează lent.

• Creaturi nemaivăzute, descoperite în apele din jurul Insulei Paștelui
• Omul care a descoperit „teoria evoluției” cu 100 de ani înaintea lui Charles Darwin

Aceste mișcări declanșează în mod regulat cutremure, dintre care unele pot devasta orașe și pot costa mii de vieți. În 1999, cel mai puternic cutremur european din ultimii ani a lovit orașul İzmit, Turcia, luând viața a 17.000 dintre locuitorii săi.

În rândul cercetătorilor și experților în cutremure, este acceptat faptul că, de fapt, cutremurele sunt cauzate de un mecanism unidirecțional. Pe măsură ce plăcile se mișcă una împotriva celeilalte, energia se acumulează lent de-a lungul marginilor plăcilor, iar apoi este eliberată brusc prin cutremure. Acest lucru se repetă la intervale de zeci de ani sau de secole, într-o mișcare constantă de alunecare.

„Pe măsură ce mișcările plăcilor se schimbă, afectează modelul cutremurelor viitoare”

Într-un nou studiu, publicat în Geophysical Journal International, cercetătorii Universității din Copenhaga demonstrează că modul în care se comportă plăcile tectonice se poate schimba în urma unui cutremur.

Folosind date GPS extinse și analiza cutremurului din 1999 de la İzmit, cercetătorii au putut concluziona că placa continentală anatoliană pe care se află Turcia și-a schimbat direcția după cutremur. Datele arată, de asemenea, că acest lucru a influențat frecvența cutremurelor din jurul Turciei după 1999.

„Se pare că legătura dintre mișcarea plăcilor și apariția cutremurelor nu se realizează într-un singur sens. Cutremurele pot determina ca plăcile să se miște diferit”, explică autorul principal al studiului, Juan Martin De Blas.

„Pe măsură ce mișcările plăcilor se schimbă, acestea afectează oarecum modelul cutremurelor viitoare. Dacă o placă tectonică își schimbă direcția sau se deplasează cu o viteză diferită față de cea anterioară, acest lucru are un potențial impact asupra seismicității marginilor sale cu plăcile vecine”, a adăugat acesta, potrivit Phys.org.

Cum am putea evalua mai bine riscurile?

Potrivit cercetătorilor, noile descoperiri oferă o bază clară pentru reevaluarea modelelor de risc care interpretează datele colectate în urma monitorizării mișcărilor plăcilor tectonice. Aceste date sunt folosite pentru a evalua riscul unor cutremure viitoare în termeni de probabilitate.

„Un aspect important al acestor modele este faptul că ele funcționează sub ipoteza că mișcările plăcilor rămân constante. Cu ajutorul acestui studiu, putem vedea că nu este cazul. Prin urmare, modelele pot lua acum în considerare mecanismul care are loc în urma unui cutremur, în care plăcile își schimbă direcția și viteza”, spune profesorul asociat Giampiero Iaffaldano, co-autor al studiului.

Modul în care sunt monitorizate plăcile tectonice variază foarte mult de la un loc la altul. Adesea, emițătoarele GPS sunt poziționate în apropierea marginilor unei plăci tectonice. Acest lucru permite cercetătorilor să urmărească mișcarea limitelor plăcilor.

Cutremurul de la İzmit și placa continentală Anatoliană

Însă, potrivit cercetătorilor, putem beneficia de un număr și mai mare de dispozitive GPS care să monitorizeze în permanență interiorul plăcilor, departe de marginile acestora.

„Granițele plăcilor suferă o deformare constantă și reprezintă slab mișcarea plăcilor ca întreg. Prin urmare, ar trebui utilizate într-o măsură mult mai mare datele GPS provenite de la monitoarele poziționate la o distanță mai mare de limitele plăcilor. Acest lucru ne poate informa mai bine despre momentul în care plăcile își schimbă mișcarea și în ce mod, și poate oferi informații utile pentru a evalua riscul unor evenimente viitoare în alte locuri decât punctele fierbinți cunoscute”, spune Giampiero Iaffaldano.

Cercetătorii subliniază faptul că studiul lor se limitează la placa continentală Anatoliană, deoarece cutremurul de la İzmit este unul dintre puținele evenimente pentru care este disponibilă o combinație de date seismice și GPS suficiente. Cu toate acestea, ei se așteaptă ca imaginea să fie aceeași pentru alte plăci tectonice din jurul planetei.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Singura înregistrare audio de la cutremurul din 4 martie 1977. Ce s-a întâmplat atunci şi la ce să ne aşteptăm. FOTO+AUDIO

O rocă gigantică aflată sub Japonia ar putea fi un magnet pentru mega-cutremure

Cutremurele ar putea ajuta copacii să crească. Noi dovezi descoperite de cercetători

Cel mai adânc cutremur detectat vreodată nu ar fi trebuit să fie posibil