Evoluția rădăcinilor copacilor ar fi putut determina extincțiile în masă din trecut

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Geologii din SUA și Marea Britanie au descoperit paralele între evenimentele de extincție la scară globală din trecut și amenințările moderne la adresa oceanelor Pământului.

Evoluția rădăcinilor de copaci ar fi putut declanșa o serie de extincții în masă care au zguduit oceanele Pământului în timpul perioadei Devoniană, în urmă cu peste 300 de milioane de ani, potrivit unui studiu condus de oamenii de știință de la IUPUI, împreună cu colegi din Marea Britanie.

• Grindina se schimbă, iar oamenii de știință avertizează că ar putea deveni și mai periculoasă
• Oamenii de știință au descoperit o specie bizară de păianjen care se deghizează în ciupercă

Dovezile pentru această nouă viziune asupra unei perioade remarcabil de volatile din preistoria Pământului sunt prezentate în Geological Society of America Bulletin.

Studiul a fost condus de Gabriel Filippelli, profesor de științe ale Pământului în cadrul Școlii de Științe de la IUPUI, și de Matthew Smart, doctorand în laboratorul său.

,,Analiza noastră arată că evoluția rădăcinilor de copaci a inundat probabil oceanele din trecut cu exces de nutrienți, provocând o creștere masivă a algelor”, a declarat Filippelli.

,,Aceste înfloriri rapide și distructive de alge ar fi epuizat cea mai mare parte a oxigenului din oceane, declanșând evenimente catastrofale de extincție în masă”.

,,Evoluția rădăcinilor de copaci a inundat oceanele din trecut cu exces de nutrienți”

Perioada Devoniană, care a avut loc în urmă cu 419 milioane până la 358 milioane de ani, înainte de evoluția vieții pe uscat, este cunoscută pentru evenimentele de extincție în masă, în timpul cărora se estimează că aproape 70% din toată viața de pe Pământ a pierit.

Procesul descris în studiu – cunoscut sub denumirea științifică de eutrofizare – este foarte asemănător cu fenomenul modern, deși la scară mai mică, care alimentează în prezent ,,zonele moarte” din Marile Lacuri și din Golful Mexic, deoarece excesul de nutrienți proveniți din îngrășăminte și alte reziduuri agricole declanșează înmulțiri masive de alge care consumă tot oxigenul din apă.

Diferența constă în faptul că aceste evenimente din trecut au fost probabil alimentate de rădăcinile copacilor, care au extras nutrienții din pământ în perioadele de creștere, apoi i-au aruncat brusc în apa Pământului în perioadele de descompunere, scrie EurekAlert.

Pe baza unei analize chimice a depozitelor de piatră din vechile paturi de lacuri – ale căror rămășițe persistă pe tot globul, inclusiv mostrele folosite în cadrul studiului din situri din Groenlanda și din largul coastei de nord-est a Scoției – cercetătorii au reușit să confirme ciclurile identificate anterior de niveluri mai mari și mai mici de fosfor, un element chimic care se găsește în toate formele de viață de pe Pământ.

,,Nu este ușor să privești peste 370 de milioane de ani în trecut”

De asemenea, ei au putut identifica ciclurile umede și uscate pe baza semnelor de ,,meteorizare” – sau de formare a solului – cauzate de creșterea rădăcinilor, o meteorizare mai mare indicând cicluri umede cu mai multe rădăcini și o meteorizare mai mică indicând cicluri uscate cu mai puține rădăcini.

Cel mai important, echipa a descoperit că ciclurile uscate au coincis cu niveluri mai ridicate de fosfor, sugerând că rădăcinile muribunde și-au eliberat nutrienții în apa planetei în aceste perioade.

,,Nu este ușor să privești peste 370 de milioane de ani în trecut”, a declarat Smart. ,,Dar rocile au memorie lungă și încă mai există locuri pe Pământ unde poți folosi chimia ca microscop pentru a desluși misterele lumii antice.”

Având în vedere că ciclurile de fosfor au avut loc în același timp cu evoluția primelor rădăcini de copac – o caracteristică a Archaeopteris, de asemenea, prima plantă care a crescut cu frunze și a atins înălțimi de 30 de metri – cercetătorii au putut identifica descompunerea rădăcinilor de copac ca fiind principalul suspect din spatele evenimentelor de extincție din perioada Devoniană.

Adâncimea solului modern reține mai mulți nutrienți decât stratul care acoperea Pământul antic

Din fericire, a spus Filippelli, copacii moderni nu provoacă distrugeri similare, deoarece natura a dezvoltat între timp sisteme care să echilibreze impactul lemnului putrezit.

De asemenea, adâncimea solului modern reține mai mulți nutrienți în comparație cu stratul subțire de pământ care acoperea Pământul antic.

Dar dinamica dezvăluită în cadrul studiului aruncă lumină asupra altor amenințări mai noi la adresa vieții din oceanele Pământului.

Autorii studiului notează că alții au susținut că poluarea cauzată de îngrășăminte, gunoi și alte deșeuri organice, cum ar fi apele reziduale, au plasat oceanele Pământului la ,,marginea anoxiei”, adică o lipsă totală de oxigen.

,,Aceste noi informații despre rezultatele catastrofale ale evenimentelor naturale din lumea antică pot servi drept avertisment cu privire la consecințele unor condiții similare care apar astăzi din cauza activității umane”, a declarat Fillipelli.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Magnitudinea unei extincții este direct proporțională cu modificarea temperaturii, dezvăluie un cercetător

Explozia unei stele îndepărtate a dus la una dintre cele mai mari extincții din istorie

Cărbunele care a ars în Siberia a stat la baza uneia dintre cele mai mari extincții din istorie

De la norocul şi nenorocul dinozaurilor, la dispariţia neanderthalienilor. Aspectele bizare ale extincţiilor în masă