Magnitudinea unei extincții este direct proporțională cu modificarea temperaturii, dezvăluie un cercetător

Un profesor emerit de la Universitatea Tohoku, din Japonia, a scos la iveală dovezi care indică o relație strânsă între magnitudinea unei extincții în masă și schimbările de temperatură globală.

Cercetarea a fost publicată în revista Biogeosciences pe 22 iulie 2022.

• Ar putea pădurea amazoniană să supraviețuiască unei secete lungi?
• Cum creează păsările flamingo „tornade” subacvatice pentru a-și prinde prada

Schimbările climatice abrupte, însoțite de distrugerea mediului cauzată de marile erupții vulcanice și de meteoriți, au provocat extincții majore în masă pe tot parcursul Eonului Fanerozoic, acoperind o perioadă începută cu 539 de milioane de ani în urmă care continuă până în prezent.

Magnitudinea unei extincții, prezisă de modificarea temperaturii

Până acum, au existat puține evaluări cantitative ale relației dintre anomaliile temperaturii solului și magnitudinea unei extincții de animale terestre. În plus, animalele marine și cele terestre au cunoscut rate divergente de dispariție, iar acest fenomen rămâne subexplorat.

Profesorul emerit Kunio Kaiho a demonstrat că ratele de dispariție ale nevertebratelor marine și tetrapodelor terestre corespund abaterilor temperaturilor globale și ale suprafeței habitatului, indiferent dacă temperatura scade sau crește.

Pierderea speciilor din timpul celor „cinci mari” extincții majore s-a corelat cu o răcire globală cu mai mult de 7°C și o încălzire globală mai mare de 7-9°C pentru animalele marine și cu o răcire globală de peste 7°C și o încălzire mai mare de circa 7°C pentru tetrapodele terestre.

„Aceste descoperiri indică faptul că cu cât sunt mai mari schimbările climatice, cu atât crește magnitudinea unei extincții. De asemenea, descoperirile ne spun că orice extincție posibilă legată de activitatea umană nu va avea aceleași proporții atunci când amploarea extincției se schimbă în legătură cu anomalia temperaturii globale a suprafeței”, a spus Kaiho.

Revizuirea studiilor precedente

Kaiho citează un studiu anterior, care a susținut că o creștere cu 5,2°C a temperaturii medii globale ar duce la un eveniment de extincție în masă comparabil cu cele anterioare. Cu toate acestea, pe baza acestui studiu, temperatura va trebui să se schimbe cu 9°C, iar acest lucru nu se va întâmpla până la 2500, în cel mai rău caz.

„Deși prezicerea amplorii extincțiilor viitoare este dificilă, deoarece cauzele vor diferi de cele precedente, există suficiente dovezi care să sugereze că orice extincție viitoare nu va atinge magnitudinile din trecut pentru că anomaliile temperaturii globale ale suprafeței și alte anomalii de mediu se schimbă și ele”, a spus Kaiho.

Unele animale sunt mai vulnerabile decât altele

Kaiho a găsit, de asemenea, o toleranță mai mică la evenimentele de încălzire globală la tetrapodele terestre decât la animalele marine. Cu toate acestea, animalele marine au avut o toleranță mai mică la aceleași schimbări de temperatură a habitatului decât animalele terestre.

Acest lucru se datorează faptului că anomalia de temperatură pe uscat este de 2,2 ori mai mare decât temperatura suprafeței mării. Aceste fenomene se potrivesc tiparelor de extincție în curs.

Privind în perspectivă, Kaiho caută să prezică extincțiile care vor avea loc între anii 2000 și 2500.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce culoare are laptele de hipopotam?

Chiar și peștii urâți au nevoie de eforturile noastre de conservare. Iată de ce!

Moartea liliecilor în turbinele eoliene poate avea consecințe de amploare

Cum se apără lichenii de metalele toxice și de aciditatea ridicată?