Oamenii de știință au descoperit 85 de lacuri „active” sub gheața Antarcticii

O echipă de cercetători a descoperit 85 de lacuri „active” sub gheața Antarcticii, necunoscute până acum, folosind un deceniu de date furnizate de satelitul european Cryosat-2.

Oamenii de știință au descoperit 85 de lacuri „active” sub gheața Antarcticii. „Active” înseamnă că acestea se umplu și se golesc periodic, modificându-și dimensiunea și forma de-a lungul lunilor sau anilor.

• „Apogeul extincției” este aproape: Pământul va pierde 3.000 de ghețari pe an
• Albinele primesc o șansă în plus: un nou supliment creat pentru a stopa declinul coloniilor

Activitatea lor influențează stabilitatea ghețarilor și modul în care aceștia alunecă peste rocile de la bază, cu posibile efecte asupra nivelului mărilor la scară globală.

Oamenii de știință au descoperit 85 de lacuri „active” sub gheața Antarcticii

„A fost fascinant să descoperim că zonele acestor lacuri subglaciare se pot schimba în timpul ciclurilor de umplere și golire. Acest lucru arată că hidrologia subglaciară a Antarcticii este mult mai dinamică decât se credea, așa că trebuie să continuăm să o monitorizăm”, a explicat Anna Hogg, profesoară la Universitatea din Leeds (Anglia), într-un comunicat ESA.

Înaintea acestui studiu, erau cunoscute 146 de lacuri active sub gheața antarctică. Odată cu noile descoperiri, numărul total ajunge la 231. Cercetătorii au observat și 12 cicluri complete de umplere-golire, ceea ce ridică numărul lor total la 48. Aceste cicluri sunt extrem de greu de surprins, întrucât se desfășoară la mari adâncimi, inaccesibile observației directe, notează LiveScience.

Ce sunt aceste lacuri?

Lacurile subglaciare se formează fie datorită căldurii geotermale ce urcă din interiorul Pământului, fie prin frecarea gheții care alunecă peste stâncă. Atunci când se golesc, apa rezultată acționează ca un lubrifiant, accelerând deplasarea gheții către ocean. Unele lacuri rămân însă stabile, cel mai cunoscut exemplu fiind Lacul Vostok, aflat sub calota est-antarctică, care conține suficientă apă pentru a umple Marele Canion. Dacă un astfel de lac ar începe vreodată să se scurgă, ar putea destabiliza întreaga calotă de gheață și ar contribui semnificativ la creșterea nivelului mărilor.

Datele colectate prin Cryosat-2, care folosește un altimetru radar pentru a detecta variații fine ale grosimii gheții, au arătat 25 de clustere de lacuri și cinci rețele subglaciare complet noi, interconectate prin procese de drenare și reumplere. Aceste observații vor ajuta la perfecționarea modelelor climatice și la o mai bună prognozare a evoluției nivelului mărilor.

„Cu cât înțelegem mai bine procesele complexe care influențează calota glaciară antarctică, cu atât putem estima mai precis cât de mult va crește nivelul oceanelor în viitor”, a concluzionat Martin Wearing, cercetător ESA.

Vă recomandăm să citiți și:

„Pădurea care tace”: Povestea ecologistului care a documentat dispariția tăcută a insectelor

Oamenii de știință au aflat de ce erupțiile vulcanice creează gheață în atmosferă

Oceanele lumii se întunecă, dezvăluie un studiu îngrijorător

Omenirea a atins punctul fără de întoarcere pentru ghețarii lumii