Cat de periculoasa este, de fapt, incalzirea globala?

Reversul medaliei

In ultimii 20 de ani, dovezile faptului ca activitatea umana influenteaza climatul intr-un mod irevocabil s-au acumulat. Acestea sunt sustinute si de rapoartele periodice emise de diferite organizatii guvernamentale sau non-profit. Desi concluzia principala a acestora este ca modificarea climei e deja un proces ireversibil, toata lumea cade de acord ca viitorul se afla in mainile noastre. Studiul stiintific este accentuat in patru directii: motivele incalzirii climatului, schimbarile observate in sistemul climatic, intelegerea sistemului cauza-efect si gasirea unor solutii viabile pentru a face posibil viitorul.

• Cel mai bizar vulcan de pe Pământ, poate chiar din Sistemul Solar, este o anomalie
• O nouă specie de pisică tigru are deja un viitor incert

Concentratiile diferite ale gazelor din atmosfera, printre care dioxid de carbon, metan, oxid de azot si halocarburi au crescut simtitor in ultimii ani, in mare parte din cauza activitatii umane. Aceste gaze capteaza energia termala din atmosfera, creand gazele cu efect de sera, unul dintre cei mai importanti factori ai incalzirii globale. Aceste concentratii au ramas stabile timp de 10.000 de ani, inainte ca „explozia” de gaze din ultimii 200 de ani sa inceapa sa-si arate coltii. Rata de crestere in cazul dioxidului de carbon a fost mai mare in ultimii 10 ani decat in oricare alta decada, incepand din anii ’50, cand a inceput monitorizarea. In prezent, acestea sunt cu 35% mai mari decat cele inregistrate in epoca preindustriala. Nivelul de metan si-a marit de doua ori si jumatate concentratia, in vreme ce procentul de oxid de azot a crescut cu 20%.

Cum putem fi siguri ca noi suntem responsabili de aceste cresteri alarmante? Anumite gaze cu efect de sera, cum ar fi majoritatea halocarburilor, nu au o sursa naturala. Pentru alte gaze, doua observatii importante demonstreaza influenta umana. Diferentele geografice in ceea ce priveste repartizarea concentratiilor indica o predominanta accentuata in emisfera nordica. Pe cealalta parte, analiza izotopilor, care poate distinge sursele de emisii, demonstreaza ca principala sursa a cresterii dioxidului de carbon este arderea de combustibili fosili (carbune, petrol si gaze naturale). Cresterea emisiilor de metan si oxid de azot deriva din practicile agricole si din arderea combustibililor fosili.

Instrumentele cercetatorilor

Oamenii de stiinta utilizeaza un concept, numit fortare radiativa, pentru a cuantifica efectul acestor concentratii asupra climatului. Fortarea radiativa descrie modificarile aduse echilibrului energiei globale a Pamantului, de la inceputurile sale cunoscute pana la era preindustriala si este exprimata, de obicei, in wati pe metru patrat. O valoare pozitiva a acesteia induce incalzirea, in vreme ce o valoare negativa sugereaza un efect de racire. Fortarea radiativa poate fi determinata destul de exact prin asocierea cu gazele cu efect de sera, deoarece se cunosc concentratiilor atmosferice ale acestora, distributia lor spatiala si fizica interactiunii lor cu radiatiile.

Schimbarile climatice nu sunt conduse doar de cresterea concentratiilor de gaze cu efect de sera; alte mecanisme, atat naturale cat si induse de oameni, joaca un rol important pe aceasta scena. Factorii naturali includ schimbarile activitatii solare si eruptiile vulcanice puternice. Au fost identificate si alte mecanisme aditionale aparute ca urmare a influentei umane, printre care aerosolii, ozonul stratosferic si troposferic, suprafata alba reflectorizanta si poluarea provenita de la aeronave, insa influentele au un impact diminuat comparativ cu gazele cu efect de sera.

Cauza si efect

Evidentele inregistrate indica faptul ca ultimii 11 ani au fost cei mai caldurosi, de la inceperea monitorizarii, in 1850. Cele trei cresteri importante care au avut loc, temperatura globala, nivelul marii si stratul de zapada din emisfera nordica, toate reprezinta dovezi clare ale incalzirii, desi variaza in detalii. Rapoartele anterioare de evaluare au raportat o tendinta de incalzire de 0,6 ± 0,2 grade Celsius, pe perioada 1901 pana in 2000. Din cauza tendintei recente de incalzire accelerata, datele actualizate care reflecta perioada, prezinta o situatie diferita. Perioada 1906 – 2005 a fost reevaluata la o crestere a temperaturilor intre 0.74 ± 0.18 grade Celsius. A se retine ca in 1956 si 2005, tendinta este de numai 0.65 ± 0.15 grade C, subliniind ca incalzirea majora a avut loc in ultimii 50 de ani. Clima, bineinteles, continua sa varieze in jurul cifrelor, desi pe masura ce zilele si noptile friguroase se raresc, avem din ce in ce mai multe zile si nopti calduroase.

Proprietatile sistemului climatic includ nu doar conceptele familiare ale mediilor de temperatura sau de precipitatii, dar, de asemenea, starea oceanului si a criosferei (apa de mare inghetata, blocurile de gheata din Groenlanda si Antarctica, ghetarii, zapada, pamantul inghetat si gheata de pe lacuri si rauri). Interactiunile complexe intre diferite parti ale sistemului climatic sunt o parte fundamentala a schimbarilor climatice – de exemplu, reducerea straturilor de gheata marina creste absorbtia caldurii de catre ocean si a fluxului de caldura dintre ocean si atmosfera, care pot afecta de asemenea formarea norilor si aparitia precipitatiilor.

In ceea ce priveste oceanul, exista o tendinta de incalzire la suprafata. Aceste modificari indica faptul ca oceanul a absorbit mai mult de 80% din caldura, aducand o contributie majora la cresterea nivelului apelor. Din anul 1993, monitorizarea prin satelit a permis observatii mai precise a cresterii nivelului marii, estimat la 3.1 ± 0.7 milimetri pe an in perioada 1993 pana in 2003. Din pacate, multe dintre aceste date nu au fost monitorizate corect decat incepand cu ultimele decade, prin urmare, informatiile de inceput variaza si nu sunt foarte exacte.

Cine e de vina – activitatea umana sau fenomenele naturale?

Reconstructii ale trecutului paleoclimatic, de la inelele copacilor la analiza stalagmitelor si a sedimentelor, ofera noi informatii asupra functionarii sistemului climatic cu sau fara influenta umana. Acestea sugereaza faptul ca incalzirea din ultima jumatate de secol este neobisnuita, comparativ cu variatiile din ultimii 1300 de ani. Se pare ca cea mai calda perioada din trecut a avut loc in perioada 950 e.n. si 1100 e.n., insa fara a atinge valorile actuale.

Intrebarea pe care si-o pun oamenii de stiinta este: in ce masura este activitatea umana responsabila de prezentele schimbari ale climatului sau este posibil ca acestea sa fie rezultatul altei cauze, cum ar fi un cumul de fenomene naturale sau o variabilitate spontana in cadrul sistemului climatic? Un raport din 2001 asupra schimbarilor mediului vine cu un raspuns care ar trebui sa ne dea mult de gandit noua, oamenilor. Concluzia acestuia este ca exista o probabilitate de 66 % ca schimbarile prin care trecem sa fie cauzate chiar de influenta umana. Raportul din 2007 vine sa intareasca acesta teorie, de data acesta dand un verdict care nu mai lasa loc de indoiala: 90% din ceea ce se intampla in prezent pe Terra este o urmare a activitatii nocive si auto-distrugatoare umane.

In prezent, traim intr-o era in care atat omul, cat si natura isi pun amprenta irevocabil asupra evolutiei viitoare a Pamantului si a locuitorilor sai. Din pacate, globul de cristal al cercetatorilor prevesteste un viitor innorat al planetei, in aproximativ un secol. Cunostintele noastre limitate cu privirea la modul in care atat sistemul natural, cat si societatea umana raspund la impactul schimbarilor climatice ne mentin intr-o continua stare de incertitudine. Cu toate acestea, un rezultat al incalzirii globale este sigur. Plante, animale si oameni vor trai in urmatoarele secole infruntand consecintele imbolnavirii planetei albastre.

Ar&foto: shawkash

CITESTE SI:

• Amenintare globala – 4 grade C devastatoare
• Pamantul este o planeta sinucigasa
• Oscarurile ecologiei: 5 premii „verzi” isi asteapta castigatorii
• Greenblog