Prima pagină Stiinta

Oameni in spatiu

Mihaela Stanescu 11.09.2007 | ● Vizualizări: 6885
Oameni in spatiu     Sputnik, NASA, spatiu + zoom
Galerie foto (1)

Omul e o specie nemaipomenita. Nimic nu-l sperie, nici imensitatea spatiului cu care se lupta, nici grelele probleme tehnice ce stau in calea aventurii sale. Merge inainte, nestiind insa ce il asteapta. Binecuvantata nestiinta, caci, daca am sti, poate ne-am descuraja, pe cand, asa, faptul ca nu stim inca daca spatiul este finit sau ba ne ajuta sa credem ca, undeva, exista o granita pe care, candva, o vom putea atinge. Si spre care tindem mereu, ne spune Mihaela Stanescu.

In primul rand… cum sa spun? Am putut! Un lucru indelung visat (de cei indrazneti, fireste), apoi studiat la nivel teoretic de toata floarea cea vestita a astrosavantilor, apoi chemat la realitate, dar initial esuat. Apoi, intr-o zi, a cazut vestea-bomba: cineva a reusit. A reusit sa trimita un satelit in spatiul cosmic. Era unul dintre ACELE momente ale istoriei!

Sputnik, satelitul care ne-a schimbat viata
Evenimentul s-a petrecut la 4 octombrie 1957. Scurt si sec, fosta URSS a lansat dincolo de atmosfera Terrei – pentru prima oara cu succes – un mic vehicul spatial, o sfera prevazuta cu patru antene lungi: primul satelit artificial, Sputnik 1. Ma rog, pentru americani, faptul ca Rusia sovietica era cea care reusise a produs dezamagire, frustrare, sentimentul esecului. Pentru sovietici, in schimb, a fost un triumf. Dar pentru noi, ceilalti? Pai, daca pe lume ar exista cu adevarat solidaritate, izbanda ar fi fost a intregii umanitati. Asta intr-o lume ideala, bineinteles. In lumea reala, probabil ca fiecare tara a privit evenimentul prin prisma propriilor interese. Ceea ce ramane important este insa faptul ca reusita a schimbat profund numeroase lucruri, intr-un mod de care abia astazi devenim constienti. Mai multe tari au inceput de atunci sa puna pe roate propriile capacitati de cercetare a spatiului.

Este un fenomen care continua si azi. Daca, initial, in competitia pentru cucerirea spatiului cosmic nu se aflau, practic, decat doi concurenti – SUA si URSS –, ulterior tarile europene au venit tare din urma, unindu-si finalmente fortele pentru a crea Agentia Spatiala Europeana. Iar azi, noi pretendenti, precum Japonia si India, intra in competitie, contribuind prin stradaniile, esecurile si reusitele lor la mersul inainte al intregului pluton. Studiind retrospectiv situatia, analistii politici si economici incep sa inteleaga abia acum, fascinati, impactul uimitor pe care l-a avut lansarea lui Sputnik 1 asupra vietii oamenilor. In afara de URSS, eveni­mentul a avut o influenta nebanuit de mare in SUA. Cele doua mari puteri mondiale se aflau in plin Razboi Rece, iar competitia pentru cucerirea spatiu­lui cosmic avea sa devina o parte importanta a conflictului cultural, tehnologic, ideologic si politic dintre ele. In fosta URSS, faptul ca „reusise sa le-o ia inainte americanilor“ conta enorm. Pentru un popor inca trau­ma­tizat de razboi, cu pierderile imense pe cale le adusese acesta, si speriat de amenintarea militara reprezentata de SUA, reusita lansarii lui Sputnik 1 a fost resimtita ca o dovada, puternic incurajatoare, a capacitatilor stiintifice si tehnice ale URSS. Ofensiva americana In SUA, vestea a produs o mare ingrijorare atat in randul comunitatii oamenilor de stiinta si militarilor, cat si la nivelul populatiei intregi. Pana atunci, americanii nu se indoisera ca ei detineau suprematia, ca le erau superiori rusilor in toate privintele, inclusiv in domeniul tehnico-stiintific. Si, deodata, iata ca „rusii astia“ izbuteau ceva nemaivazut, ceva ce avansata tehnica americana nu reusise inca. Brusc, sentimentele fata de inamicul de peste Ocean s-au schimbat: teama a devenit mult mai mare decat dispretul.
 
Presedintele american Dwight D. Eisenhower s-a prefacut, in public, a nu da prea mare importanta eveni­mentului. Dar, in sinea lui, a inteles foarte bine insemnatatea a ceea ce se petrecuse. URSS, o superputere nucleara, reusise, nici mai mult, nici mai putin, decat sa-si stabileasca un avanpost la cateva sute de kilometri deasupra Pamantului, adica si deasupra capetelor americanilor! La 11 zile dupa marea intamplare, Eisenhower a convocat o intalnire a 14 dintre cei mai valorosi specialisti americani, ingineri si oameni de stiinta. S-a dezbatut indelung problema suprematiei tehnice in competitia spatiala (cu implicatii militare) ruso-americana. Unul dintre participanti, Edwin Land, inventatorul aparatului Polaroid, a subliniat apasat diferenta dintre Rusia sovietica, unde stiinta „era vazuta ca un mod de viata“, copiii fiind crescuti in spiritul interesului pentru stiinta si pentru progresul tehnologic, si SUA, unde societatea era preocupata mai degraba sa se bucure de prosperitatea epocii postbelice. Rezolutia acestei intalniri a fost una vizionara: era nevoie de o reforma in domeniul educatiei, in sensul stimularii interesului pentru stiinta in randul tinerimii americane. Au fost luate, desigur, si masuri mai rapide, desi tot cu bataie lunga. NASA, agentia spatiala americana, isi datoreaza existenta lui Sputnik 1, caci a fost creata chiar in anul care a urmat lansarii acestuia (1958), cu scopul de a pune la punct un program coerent de explorare a spatiului, astfel incat americanii sa-i poata ajunge si depasi pe rusi in acest domeniu. Dar influenta s-a extins mult dincolo de cercetarea spatiala.

National Defense Education Act
, lege promulgata de presedintele Eisenhower in acelasi an 1958, a schimbat profund felul cum era sprijinita cercetarea stiintifica in SUA. In anii imediat urmatori lansarii lui Sputnik 1, s-a infiintat un numar record de institute de cercetare si de catedre stiintifice in universitati, cu scopul de a creste viitoarele generatii de savanti. In 15 ani, numarul tezelor de doctorat in stiinta a crescut, in SUA, de patru ori. Acelasi act a modi­ficat fundamental felul in care era predata stiinta in scoli, iar ca o conse­cinta a acestui fapt, a inspirat noi abordari in religie. Daca, pana atunci, spre a nu-i ofensa pe adeptii diferi­telor credinte si a nu crea disensiuni sociale, in scolile americane nu se insista prea mult asupra lui Darwin si asupra teoriilor evolutio­niste, odata cu cu lansarea noului program, lucrurile s-au schimbat. S-a impus o abordare mult mai pragmatica si in acord cu teoriile evolutioniste asupra vietii, fapt ce a dus la un contraatac din partea adeptilor creationismului, generand noua teorie a designului inteligent.  De aceasta se leaga un mare numar de cercetari in genetica si biochimie care au impins cu putere inainte cunoasterea in domeniu. Daca SUA sunt azi privite, de catre multi oameni de stiinta, drept tara cu cele mai bune dotari in materie de tehnica si cu cele mai bune oportuni­tati de cercetare, asta se datoreaza intai de toate Sputnik-ului. Asa-i istoria, perversa. Iar, consecutiv, evidenta ca atatea alte tari si-au dez­vol­tat institute de cercetari in cele mai avansate domenii a fost, in mare ma­sura, generata de faptul ca, in urma cu o jumatate de veac, o minge de metal cu patru antene lungi a tasnit in spatiu dintr-un loc pe atunci secret din stepele Kazahstanului, loc cunos­cut azi drept cosmodromul de la Baikonur.  


 
Ce se afla deasupra noastra? In urma cu o jumatate de secol, spa­tiul cosmic era un loc vast si linistit; ce spun eu?, era insasi imaginea imensi­tatii si a linistii desavarsite. Azi, sonde spatiale, sateliti artificiali si nave cosmice il strabat in toate directiile, iar printre toate acestea pluteste o gramada de gunoi spatial – de la sateliti dezafectati, la bucati de metal smulse din carcasele unor nave si ramase acolo sus. Deci ce e pe acolo, pe sus? La ora aceasta exista aproxi­mativ 860 de sateliti in functiune, aflati in proprietatea a peste 40 de tari. Jumatate dintre ei apartin SUA. Aproximativ o cincime sunt sateliti militari. Ceilalti – marea majoritate – sunt destinati supravegherii fenomenelor naturale (fapt ce permite previziunile meteorologice si averti­zarile in cazul dezastrelor naturale) si telecomunicatiilor, in special televiziunii. Pana in anii ‘90, satelitii de telecomunicatii erau larg utilizati in telefonie, facilitand transmisiile pe distante lungi; azi, se folosesc pe scara larga retele terestre din fibre optice, comunicatiile telefonice cu ajutorul satelitilor fiind restranse la zone unde nu exista asemenea retele sau unde acestea au fost avariate. 

Cu adevarat uluitoare este sensibi­litatea acestor sateliti.
Cei meteo, de pilda, pot inregistra schimbari la scara milimetrica in relieful vulcanilor, schimbari care, adesea, anunta eruptii. In ceea ce priveste satelitii militari, desi performantele lor sunt tinute secrete, expertii banuiesc ca acestia pot identifica obiecte de aproximativ 20 cm de la inaltimi de 400-500 km.  Spatiu pentru toti In intreaga lume, odata cu incontesta­bilele progrese facute de om in cucerirea spatiului cosmic, domeniul a patruns adanc in cultura populara. De la bancurile cu cosmonauti si pana la benzile desenate, de la desene animate pana la romane SF, toate celebreaza, in felul lor, patrunderea omului in spatiul enorm ce se intinde dincolo de atmosfera Pamantului. Nenumarate filme aduc in scena personaje extraterestre, nave cu dotari sofisticate (si cu performante uneori dincolo de realitatea posibila), batalii galactice si arme fanteziste. Constru­irea modelelor de rachete la scara redusa e un hobby infloritor si pana si muzica s-a inspirat din calatorii ima­ginare intra- si intergalactice, dand nastere unui curent numit space rock. Dar trebuie sa recunoastem ca imaginatia a luat-o mereu inaintea stiintei: unele dintre cele mai remarcabile opere de fictiune au fost scrise in secolul al XIX-lea, pe vremea cand omul doar visa la calatorii in Cosmos (de altfel, destule filme SF de succes sunt inspirate din opere literare aparute cu multa vreme inainte). De la Pamant la Luna, a lui Jules Verne, ramane o capodopera a genului, iar povestile cu extraterestri ale lui H.G. Wells sunt si ele marturiile unei aspiratii nepotolite a omului: de a cunoaste ce se afla dincolo de Terra si de imediata ei vecinatate, in largul necuprins al Cosmosului.

FACTS


Cursa spatiala
 Asa a fost numita competitia pentru cucerirea spatiului cosmic desfasurata cu aproximatie intre 1957 si 1975 intre cei doi mari adversari: SUA si URSS. Cat de stransa a fost lupta se poate vedea bine din succesiunea rapida a evenimentelor. Rusii si americanii literalmente isi suflau in ceafa unii altora, intr-o intrecere acerba, in care cand unii, cand ceilalti reuseau pentru scurt timp sa o ia putin inainte, pentru ca aproape imediat sa fie ajunsi din urma si apoi depasiti. Azi, lucrurile s-au schimbat fundamental: americanii si rusii au ajuns sa colaboreze in cadrul unor misiuni comune, iar daca mai exista, totusi, o cursa pentru cucerirea spatiului, participantii la ea sunt mult mai numerosi. Insa colaborarea pare sa devina, treptat, mai importanta decat competitia. Statia Spatiala Internationala e o dovada tangibila.

1957, 4 octombrie.  A fost lansat Sputnik 1, primul satelit artificial, realizat de o echipa de cercetatori din fosta URSS. Initial, acestia lucrau la o racheta de lupta, dar, intrucat americanii isi anuntasera intentia de a lansa un satelit artificial, si-au redirectionat eforturile, din dorinta de a fi primii. Si au reusit.
1957, 3 noiembrie.  A iesit in spatiu Sputnik 2, satelitul care o avea la bord pe catelusa Laika, prima vietuitoare ajunsa pe orbita Pamantului. Din nefericire, cosmonauta canina a murit din pricina stresului si a supraincalzirii la putin timp dupa ce a ajuns in spatiu.
1958, 31 ianuarie.  A fost lansat primul satelit american, cunoscut ca Explorer 1 (denumirea oficiala fiind 1958 Alpha).  
1958, 18 decembrie. Lansarea primului satelit american de comunicatii, Project SCORE. La cateva zile dupa eveniment, satelitul a transmis lumii un mesaj de Craciun din partea presedintelui american Dwight D. Eisenhower.
1959, 4 ianuarie. URSS a lansat sonda spatiala Luna 1, prima care a reusit sa ajunga in apropierea Lunii.
1959, 12 septembrie. O a doua sonda lansata de URSS, Luna 2, coboara, pentru prima data in istorie,  pe suprafata selenara. 
 
1960, 19 august. Doi „caini spatiali“ sovietici, Belka si Strelka, au petrecut o zi intreaga in spatiu, in timpul unui zbor orbital, la bordul vehiculului Korabl-Sputnik 2 (Sputnik 5). Ei au fost insotiti de un iepure, 42 de soareci, doi sobolani, un numar oarecare de muste si cateva plante si ciuperci. „Toata lumea“ a supravietuit experientei spatiale si s-a intors cu bine pe Pamant. Experimentele cu caini au fost o parte importanta a programelor spatiale sovietice, ca pregatire pentru zborurile cu echipaj uman.
1960. Uniunea Sovietica a lansat  sonde spatiale cu destinatia Venus si Marte.
1961, 12 aprilie. Astronautul sovietic Iuri Alexeevici Gagarin a devenit primul om care a calatorit in spatiul cosmic, zburand cu nava Vostok-1. Aceasta a evoluat pe orbita Pamantului timp de 108 minute. Evenimentul a avut un rasunet extraordinar. In Rusia, reusita a fost celebrata, oficial, printr-o parada fastuoasa, dar si oamenii de rand au luat parte, in felul lor, la bucuria comuna si totul s-a transformat intr-o mare sarbatoare populara: oamenii dansau si cantau pe strazi, se imbratisau si se felicitau unii pe altii (petrecere in stil rusesc, ce mai!). Gagarin, pe atunci in varsta de 27 de ani (si care fusese avansat de la gradul de locotenent-major la cel de maior chiar in timpul zborului sau spatial), a devenit nu numai erou al Uniuniii Sovietice, ci si una dintre cele mai cunoscute personalitati ale lumii. Ziua de 12 aprilie este sarbatorita in Rusia in fiecare an. Incepand din 2001, si alte tari celebreaza evenimentul, organizand Noaptea lui Iuri (Yuri's Night) in diferite orase ale lumii si pe Statia Spatiala Internationala. 1961. Presedintele american John. F. Kennedy a anuntat initierea programului Apollo, o serie de misiuni ce aveau ca finalitate debarcarea omului pe Luna.
1962, 14 decembrie. Sonda Mariner 2, lansata din SUA, este primul vehicul spatial care a ajuns in apropierea planetei Venus. Misiunea nu a atras prea mult atentia publicului, deoarece sonda, neavand la bord camere de luat vederi, nu a transmis imagini; a furnizat insa date de mare interes stiintific despre planeta studiata.
1965, 18 martie. Astronautul sovietic Alexei Leonov a realizat prima iesire in spatiu in exteriorul navei (Voskhod 2). Misiunea era gata-gata sa se incheie cu un dezastru: Leonov abia a reusit sa reintre in nava, iar din cauza functionarii defectuoase a unei rachete de franare, vehiculul a revenit pe Pamant la 1.600 de kilometri departare de punctul de aterizare. 
1965. Mariner 4, lansat de Statele Unite, a fost primul vehicul care a reusit sa se apropie de planeta Marte si a transmis imagini neasteptate ale acesteia.
1969, 21 iulie. Primii oameni pasesc pe Luna. Ei sunt astronautii americani Neil Armstrong si Buzz Aldrin, din cadrul misiunii Apollo 11, care il includea si pe Michael Collins.  500 de milioane de oameni din intrega lume au urmarit evenimentul. A fost unul dintre marile momente ale istoriei umanitatii, iar cuvintele rostite de Neil Armstrong („Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire“) nu par catusi de putin exagerate in raport cu importanta evenimentului. 

1971.
Sonda spatiala sovietica Venera 7 este cel dintai vehicul care a coborat pe Venus. Ulterior, Venera 9 a transmis primele imagini de pe suprafata altei planete decat Terra.
1971. Mars 3, lansata de URSS, coboara pe Marte, fara a transmite insa imagini.
1971, 7 iunie. Devine operationala prima statie spatiala, Saliut-1, apartinand URSS.
1973. SUA pun si ele in functiune prima lor statie spatiala, Skylab, care va ramane pe orbita pana in 1979.
1974. Statele Unite lanseaza Mariner 10, singurul vehicul care a zburat spre planeta Mercur.
1974. Este infiintata Agentia Spatiala Europeana (ESA), o organizatie interguvernamentala destinata explorarii spatiului cosmic. Numarul de state-membre ale ESA este, la ora actuala, de 17. Cartierul general al organizatiei se afla la Paris, iar baza de lansare – la Kourou, in Guyana Franceza (America de Sud). 
1975. Sonda americana Viking amartizeaza si transmite primele imagini de pe Marte.
1988. Lansarea primei rachete a Agentiei Spatiale EuropeneAriane 4, in cadrul unui program inceput in 1983. 
1993. Este anuntata public intentia mai multor agentii spatiale de a construi o Statie Spatiala Internationala (ISS), ca parte a cooperarii internationale in domeniul explorarii spatiului. Statia este inca in curs de asamblare si reprezinta un proiect comun, care implica SUA, Rusia, Japonia, Canada si Agentia Spatiala Europeana. Agentia Spatiala Braziliana si Agentia Spatiala Italiana participa la proiect in baza unor contracte separate cu NASA. China si-a anuntat si ea intentia de a lua parte la proiectul ISS.  ISS se roteste in jurul Pamantului la altitudinea de aproximativ  300 km, cu o viteza medie de 27.744 km/h. Este un urias laborator de cercetare, in care echipele de astronauti se succed pentru a desfasura misiuni specifice. Primul echipaj a sosit in anul 2000, iar de atunci statia a fost „locuita“ continuu. Mai nou, ea gazduieste si turisti spatiali, primul dintre acestia fiind americanul Dennis Tito, care, in 2001, a petrecut cateva zile la bordul statiei. Turismul spatial devine astfel o noua si interesanta directie de dezvoltare in domeniul zborurilor spatiale.

Foto: NASA, Northfoto
 
Tag-uri: Sputnik | NASA | spatiu

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI