Oamenii de ştiinţă au reuşit să ”planteze” amintiri false în creierul unor şoareci

În afară de faptul că este o realizare remarcabilă în sine, experimentul cercetătorilor de la Centrul Naţional Francez pentru Cercetare Ştiinţifică poate duce la o mai bună înţelegere a rolului somnului în consolidarea amintirilor, precum şi la dezvoltarea unor metode pentru a-i face pe oameni mai puţin susceptibili la amintirile false, o reală problemă în anumite procese penale.

Pentru a reuşi să ”păcălească” mintea rozătoarelor electrozii inseraţi în creierul şoarecilor au fost proiectaţi să stimuleze două regiuni diferite: sistemul de recompense şi hipocampul, centrul memoriei şi al învăţării, mai exact, regiunea care conţine neuronii numiţi ”celule de locaţie”. Acestea, pentru descoperirea cărora s-a acordat un premiu Nobel anul trecut, sunt celule care se activează atunci când animalul este într-un loc specific. În combinaţie cu un alt tip de neuroni, aceste celule constituie ”GPS-ul interior” al creierului nostru care este necesar pentru orientarea în spaţiu.

• Scanările cerebrale dezvăluie un pericol ascuns în alimentele ultra-procesate
• Ce au descoperit astronomii pe orbita unei stele antice?

Pentru a identifica aceste celule, cercetătorii le-au permis animalelor să exploreze un anumit mediu, în timp ce le era înregistrată activitatea cerebrală. După ce au identificat celulele care se activau când şoarecii intrau într-un anumit spaţiu, cercetătorii au stimulat sistemul de recompense în timp ce acele celule erau active în perioada de veghe. Acest lucru a generat o asociere pozitivă falsă între un anumit spaţiu şi o recompensă sau o experienţă plăcută. În consecinţă, şoarecii au petrecut semnificativ mai mult timp explorând aceste zone în comparaţie cu alte rozătoare la care stimularea neuronală s-a făcut la întâmplare.

Având în vedere că ştim faptul că neuronii din hipocamp recrează experienţele din timpul zilei în timp ce dormim, cercetătorii au continuat să monitorizeze activitatea creierului în timp ce şoarecii dormeau. Similar, atunci când o celulă de locaţie se activa spontan, ei au stimulat sistemul de recompense. Rezultatul a fost acelaşi. Animalele au petrecut de până la cinci ori mai mult timp explorând zona asociată cu plăcere sau recompensă.

Pentru că implică implanturi în creier, tehnica nu va fi repetată pe oameni. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă sunt încrezători că descoperirea reprezintă un pas important pentru ajutarea persoanelor care au probleme cu memoria sau chiar anumite boli mentale.

Sursă: Iflcience