Oamenii care sunt pierduţi în timp

Toate amintirile legate de trecutul său, de abuzul de droguri, de lipsa de bani şi de perioada în care a locuit pe stradă i s-au şters din memorie. Tânara spune că ultimul lucru pe care şi-l aminteşte este că împărţea o cameră cu paturi suprapuse cu sora ei, dar şi că se gândea cu emoţii la un test la franceză. Opt săptămâni mai târziu şi-a amintit tot, însă până atunci a fost nevoită să reconcilieze lumea secolului XXI cu ea la 15 ani. Acest lucru a însemnat să înveţe să folosească noile tehnologii, cum ar fi smart phone-urile, dar şi să se împace cu ideea că are un fiu de 10 ani.

Din punct de vedere medical, Jacobs a suferit ceea ce se numeşte amnezie disociativă. Practic, acest lucru înseamnă că nu există o explicaţie fiziologică prin care să fie justificată pierderea a 17 ani din viaţă. Uitarea are o cauză psihologică, legată de o traumă recentă sau mai veche, dar şi de stres. Jacobs a fost violată la vârsta de şase ani, iar un prieten a încercat să o stranguleze la 20 de ani. Mai mult, ea şi-a pierdut afacerea şi a devenit dependentă de droguri.

• Marile planete s-ar naște în haos, a descoperit un telescop retras al NASA
• Telescopul Hubble a „tras cu ochiul” la coconii care formează stele într-o galaxie vecină

Ce este amnezia disociativă

Amnezia disociativă este un diagnostic controversat. Unii savanţi, cum ar fi psihiatrul Harrison Pope de la Harvard, nu sunt convinşi că această afecţiune există, în special pentru că nu există niciun caz documentat înainte de 1800. Alţi sceptici susţin că tulburările disociative (inclusiv tulburarea disociativă de identitate) nu sunt un mecanism de apărare împotriva traumei ci mai degrabă o consecinţă a aşteptărilor pacientului în legătură cu felul în care ar trebui să se comporte, comportament potenţat şi de sugestiile terapeuţilor şi descrierile fictive ale afecţiunilor.

Persoanele diagnosticate cu tulburări disociative suferă, în general, şi de tulburări de personalitate şi de instabilităţi emoţionale. În perioada în care şi-a pierdut memoria, Jacobs studia psihologia, ceea ce ar fi putut să o expună la idei legate de traume şi funcţionarea memoriei. Într-un interviu, femeia spunea că are un ”mare respect” pentru minte. ”Ştiu că mintea mea se rupe când are de-a face cu o traumă”, a mai spus ea.

Aşteptările pacienţilor par a influenţa acest proces. După un accident de maşină, victima le-a spus medicilor că amintirile din timpul zilei îi sunt şterse seara. Acelaşi lucru i se întâmpla personajului interpretat de Drew Barrymore în filmul 50 First Dates din 2004. Când cercetătorii au păcălit pacientul, testându-i cunoştinţele despre ceea ce ea credea că s-a întâmplat în acea zi, dar care avusese loc cu o zi înainte, performanţa sa a fost intactă.

Aceste cazuri de amnezie disociativă sunt rare. Mai des întâlnite sunt amneziile organice care au loc în urma unor traume craniene sau în urma unor afecţiuni neurologice, cum sunt accidentele vasculare. În aceste cazuri, pacienţii au de cele mai multe ori probleme să formeze amintiri noi.

Blocaţi în prezent

Amnezia anterogradă are loc ca urmare a unor traume ale hipocampului. Unul dintre cele mai faimoase astfel de cazuri este cel al lui Henry Molaison. În încercarea de a-i vindeca epilepsia, un chirurg i-a îndepărtat părţi ale hipocampului, dar şi cele două amigdale ale creierului. Operaţia a pus punct atacurilor de epilepsie, însă l-a lăsat pe pacient blocat permanent în prezent.

Molaison nu reuşea să formeze amintiri noi. După câteva secunde uita tot ce i s-a întâmplat. Medicii au descoperit totodată că bărbatul avea o toleranţă mai ridicată la durere. Experienţa noastră legată de durere este legată şi de amintiri mai vechi ale unor episoade dureroase. Prin urmare, îndepărtarea amigdalelor, o structură a creierului asociată cu stocarea amintirilor legate de durere.

Consumul de alcool şi de droguri poate, de asemenea, afecta memoria. Sindromul Korsakoff apare la persoane dependente de alcool şi se manifestă printr-o deterioare a amintirilor, dar şi o incapacitate de a forma amintiri noi. Persoanele care suferă de acest sindrom obişnuiesc să umple ”golurile” cu poveşti inventate pe care se pare că ei le cred cu tărie.

Sursă: BBC