Ştiinţa râsului. Care sunt mecanismele care se activează în corpul nostru atunci când suntem fericiţi

S-a descoperit că dacă îi întrebi pe oameni ce îi face să zâmbească, aceştia vor vorbi despre glume şi umor, însă adevărul este că cel mai des râdem atunci când ne simţim bine în preajma altor oameni şi mult mai puţin atunci când auzim bancuri. Râsul e, de fapt, o emoţie socială pe care o folosim ca să construim şi să menţinem legăturile cu cei din jurul nostru, scrie Gândul.

Atunci când râdem scoatem şi nişte sunete foarte ciudate, de la oftat şi unele ţipete stridente, la gâfâieli şi sforăituri, iar fiecare sunet reflectă, pur şi simplu mişcările muşchilor pieptului care dau afară aerul din cutia toracică sub presiuni foarte ridicate. Râsul este, astfel , şi o modalitate primitivă de a scoate diverse sunete. 

 

Imaginile RMN arată că atunci când cineva râde, nu există o mişcare reală a limbii, obrajilor, a cerului gurii sau a buzelor. Toată acţiunea se petrece, de fapt, în cutia toracică. 

 

Râsul este o expresie emoţională non-verbală, iar aceste sunete, pe care le facem în mod normal atunci când resimţim nişte emoţii foarte puternice, seamănă, mai degrabă, cu sunetele scoase de animale decât cu vorbirea umană. Spre deosebire de cuvinte, însă, pe acestea le producem în moduri foarte simple şi sunt controlate de un sistem evoluţionar legat de creier, unul responsabil de vocalizare la toate mamiferele. Acesta este şi motivul pentru care un infarct îl poate lăsa pe om fără abilitatea de a vorbi, dar, în schimb, acesta rămâne capabil să râdă şi să plângă, pentru că a suferit leziuni la părţi ale creierului care nu-i dau voie să articuleze cuvintele, în vreme ce sistemul emoţional mai vechi este intact. 

 

Aceste expresii non-verbale sunt deseori asociate cu exprimarea emoţiilor. Acestea din urmă însele se numesc „de bază”, pentru că sunt reconoscute de toţi oamenii, dar se regăsesc şi la alte mamifere. Aspectele menţionate explică şi de ce unele emoţii sunt destul de asemănătoare dincolo de specii şi de evoluţie: gândiţi-vă doar la similitudinile între chipul unui om furios şi cel al unui lup nervos. Oamenii recunosc râsul drept râs chiar dacă este produs de cineva dintr-o cultură care nu le este familiară.