Inteligenţa poate fi considerată o sabie cu două tăişuri. Persoanele inteligente par să trăiască mai mult, însă multe dintre genele aflate în spatele isteţimii sunt asociate şi cu autismul, anxietatea sau depresia, conform unui studiu complex.
Lucrarea este prima în care au fost identificate tipuri de celule specifice şi tipare genetice asociate inteligenţei şi sănătăţii mintale, fapt ce ar putea pava calea pentru noi tactici de îmbunătăţire a educaţiei sau terapiilor pentru tratarea comportamentului neurotic.
Conform
ScienceMag, studiile furnizează unele dintre „primele dovezi privind genele şi tiparele” ce funcţionează împreună în moduri complexe pentru construirea unui creier puternic şi echilibrat, susţine geneticianul Peter Visscher, din cadrul Universităţii din Brisbane, Australia.
Cercetătorii au teoretizat de o bună perioadă de timp că persoanele moştenesc
inteligenţa şi anumite trăsături de personalitate de la părinţi. Însă geneticienii nu au reuşit până acum să detecteze un grup de
gene asociate inteligenţei. În urmă cu un an, cercetătorii au detectat legături strânse între gene şi trăsături specifice. Acest lucru a dus la descoperirea a 52 de gene asociate inteligenţei în cadrul unui studiu cu 80.000 de persoane.
În prezent, echipa de specialişti a adăugat aproape 1000 de noi gene acestei liste. Cercetătorii conduşi de geneticianul Daniell Posthuma, din cadrul Universităţii Vrije, din Amsperdam, au analizat 14 baze de date pentru a identifica 939 de noi gene asociate inteligenţei în cadrul unui grup de 250.000 de persoane. Însă o mare parte dintre gene se regăsesc şi la persoanele care sunt
longevive, dar care nu au riscul dezvoltării
Alzheimerului sau
schizofreniei. Pe de altă parte, genele au fost corelate cu un risc crescut al
dezvoltării autismului.
În cadrul unui studiu separat, specialişii au identificat 500 de gene asociate afecţiunilor neurotice, precum
anxietate sau depresie. Ei au descoperit că persoanele ce se îngrijorează des au moştenit gene diferite faţă de cei ce sunt mai mult depresivi, fapt ce sugerează că există diferite tipare genetice asociate acestor afecţiuni.
Specialiştii au utilizat în ambele studii metoda statistică MAGMA pentru a căuta informaţiile genetice specifice unui anumit tip de ceule şi ţesuturi.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: