Moment istoric în explorarea spaţială: sonda Voyager 2 a intrat în spaţiul interstelar

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Comparând datele de la diferite instrumente de la bordul navei, savanţii misiunii au ajuns la concluzia că, pe 5 noiembrie, sonda a trecut de graniţa exterioară a heliosferei. Această graniţă, numită heliopauză, este locul în care vântul solar întâlneşte mediul interstelar. Geamăna sa, sonda Voyager 1, a trecut prin această graniţă în 2012, dar doar Voyager 2 are la bord un instrument care va oferi primele observaţii cu privire la natura acestei regiuni de tranziţie, scrie Phys.

Acum, Voyager 2 se găseşte la mai mult de 18 miliarde de kilometri de Terra. Operatorii pot comunica în continuare cu Voyager pe măsură ce intră în noua fază a călătoriei, dar informaţia, care se deplasează cu viteza luminii, durează 16 ore şi jumătate să ajungă pe Terra. Prin comparaţie, lumina de la Soare ajunge pe Pământ în aproximativ 8 minute.

• Ce s-a putut vedea în atmosfera Soarelui chiar înaintea unei erupții colosale de clasă X9?
• Boom-ul Inteligenței Artificiale începe să pună presiune pe rețelele electrice din întreaga lume Roxana – Ioana

„Sunt multe de descoperit despre această regiune a spaţiului interstelar, imediat dincolo de heliopauză”, a precizat Ed Stone, savant în cadrul proiectului Voyager de la Caltech din Pasadena, California.

Totuşi, nu a părăsit Sistemul Solar

Împreună, cele două sonde Voyager oferă o imagine de ansamblu a modului în care heliosfera interacţionează cu mediul interstelar. Observaţiile lor sunt complementare cu datele IBEX (Interstelar Boundary Explorer) a NASA, o misiune care monitorizează de la distanţă această graniţă. De asemenea, NASA pregăteşte o altă misiune numită IMAP (Interstellar Mapping and Acceleration Probe), care va fi lansată în 2024, pentru a completa observaţiile celor două sonde Voyager.

Deşi sondele au ieşit din heliosferă, acestea nu au părăsit încă Sistemul Solar, lucru care nu se va întâmpla în curând. Marginea sistemului nostru planetar este dincolo de Norul lui Oort, o colecţie de mici obiecte care se află în influenţa gravitaţiei Soarelui. Grosimea acestei structuri cosmice este estimată de la 1.000 de unităţi astronomice de la Soare, extinzându-se chiar şi la 100.000 de unităţi astronomice (o unitate astronomică este distanţa de la Pământ la Soare). Va mai dura încă 300 de ani până când Voyager 2 va ajunge la marginea interioară a Norului lui Oort şi circa 30.000 pentru a ajunge la cea exterioară.

Voyager 2 a fost lansată în 1977, la 16 înaintea lui Voyager 1, iar ambele au călătorit mult dincolo de destinaţiile originale. Navele spaţiale au fost construite să reziste 5 ani şi să studieze planetele Jupiter şi Saturn. Totuşi, după aceea, s-a văzut că este posibilă şi studierea planetelor Uranus şi Neptun. Speranţele de viaţă de câte 5 ani s-au extins, în cele din urmă şi în secolul XXI. Cu vârsta sa de 41 de ani, Voyager 2 este cea mai bătrână sondă funcţională a NASA.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Voyager 2 se apropie de marginea Sistemului Solar, în drumul său de a deveni al doilea călător interstelar

Sonda Voyager 2 se apropie de graniţa Sistemului Solar. Va deveni al doilea obiect construit de om aflat la cea mai mare distanţă de Terra

Sonda spatiala Voyager 1 a ajuns la marginea Sistemului Solar

Incident în spaţiu: sonda Voyager 2, atacată de hackeri?