Viaţa ar putea apărea într-un univers bidimensional

Într-un articol recent postat în ArXiv, James Scargill, un fizician de la Universitatea California, susţine că viaţa poate apărea într-un univers bidemensional, în care celor două dimensiuni ale spaţiului li se mai adaugă cea a timpului, notează Futurism.

Din toate punctele de vedere, munca lui Scargill este controversată, atât prin concluzii: că viaţa ar putea exista într-un univers diferit de al nostru, cât şi prin modul în care ajunge la această concluzie, prin critica teoriilor antropice. Mai exact, aceste teorii operează cu asumpţia că proprietăţile fundamentale ale Universului nostru sunt cele care au permis apariţia vieţii şi că absenţa acestora, precum în cazul unui univers 2D, înseamnă că viaţa nu poate fi posibilă.

• Poluarea cu metan, acum mai ușor de observat ca niciodată din spațiu
• Musculițele care zboară în jurul fructelor nu sunt muște de fructe. Cum să scăpăm de ele?

Scargill teoretizează că cele două dimensiuni spaţiale, plus cea reprezentată de timp, au posibilitatea de a susţine gravitaţia şi sistemele biologice complexe, în condiţiile în care acele forme de viaţă ar funcţiona în afara unor reguli care nu se aplică vieţii aşa cum o cunoaştem.

Munca acestui teoretician este pur speculativă şi nu trebuie interpretată într-un sens tare ca sprijinind posibiliatea existenţei vieţii în universurile bidimensionale. Pentru a explica mai clar munca pe care dr. Scargill a depus-o, trebuie precizat că el s-a concentrat pe erorile de argumentare pe care alţi fizicieni, care au declarat că viaţa  nu poate apărea în 2D, le-au realizat. Astfel, el a pus la îndoială afirmaţiile legate de imposibilitatea vieţii în condiţiile precizate.

Articolul în care dr. James Scargill îşi expune argumentele poate fi citit aici.

Citeşte şi: