Care sunt costurile ecologice ale risipei alimentare?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Asigurarea hranei a reprezentat de-a lungul timpului, în funcţie de spaţiul geografic şi perioada istorică, o problemă mai mult sau mai puţin importantă. Chiar şi în acest moment, în anumite zone ale Pământului, care nu se limitează doar la continentul african, cum ne-ar sugera concepţiile comune, hrana insuficientă reprezintă o preocupare a vieţii de zi cu zi. Totuşi, pentru prima dată în istoria umanităţii, ne confruntăm şi cu un alt proces diametral opus. Mai exact, în timp ce în zonele cele mai sărace ale planetei procurarea hranei reprezintă o problemă, în statele cele mai bogate de apare fenomenul opus: risipa hranei. 

Un studiu al Naţiunilor Unite a ajuns la concluzia că în cazul acestor state anual sunt aruncate 230 de milioane de tone de alimente. Un astfel de comportament are implicaţii economice, sociale, morale şi ecologice. Un grup de cercetători din Italia a lucrat la un studiu pentru a determina amprenta ecologică a hranei pe care o producem, indiferent dacă este consumată în exces sau aruncată la gunoi, notează EurekAlert.

Cercetătorii au estimat cantitatea de hrană care este risipită prin supraconsum prin calcularea exesului de masă corporală al populaţiei din fiecare stat. Ei au calculat excesul de masă corporală plecând de la indicele de masă corporală şi informaţiile despre înălţimea medie a indivizilor. Ulterior au calculat conţinutul energetic al hranei în funcţie de disponibilitatea acestora într-un spaţiu geografic specific.

Rezultatele la care au ajuns cercetătorii sunt îngrijorătoare şi chiar alarmante. Astfel, informaţiile colectate indică faptul că risipa directă, care apare între câmpuri/ferme şi farfuriile noastre, reprezintă doar o parte a risipei globale. În realitate, după explică dr. Mauro Serafini, „excesul de masă corporală corespunde unei cantităţi de 140 de miliarde de tone de hrană risipite anual”. În comparaţie, la nivel global, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că sunt risipite, în mod direct, 1,3 miliarde de tone anual.

Impactul generat de risipa alimentară, aproape de cel al combustibililor fosili

Impactul ecologic calculat de către cercetătorii italieni este şi mai mare atunci când este calculat plecând de la informaţiile legate de ciclurile alimentare. Astfel, fructele şi legumele au cele mai mari rate de rispă. Dar excesele de consum sunt dominate de către alimentele cu un aport caloric mai mare, producerea acestora necesitând suprafeţe mai mari de pământ, cantităţi mai mari de apă şi o producţie superioară de gaze cu efecte de seră.

Oamenii de ştiinţă au calculat că risipa alimentară cauzată de supraconsum produce echivalentul a 240 de miliarde de tone de emisii de dioxid de carbon. Pentru a înţelege impactul acestei cifre, cercetătorii explică că aceasta corespunde cantităţii de dioxid de carbon produsă în ultimii şapte ani prin arderea combustibililor fosili. 

Conform acestui studiu, Uniunea Europeană, America de Nord şi Oceania sunt responsabile de 75% din risipa prin supraconsum la nivel global. Din punct metodologic, calcularea impactului pe care această formă de risipă o are reprezintă o problemă extrem de complicată, mai ales că în ceea ce priveşte plantele este greu de apreciat dacă creşterea lor contribuie la risipirea resurselor folosite.

Calculele efectuate de către cercetători au plecat de la disponibilitatea diferitelor grupe de alimente la nivel gobal şi nu plecând de la consumul mediu de calorii sau sursele tipice ale surplusului de calorii în cazul personelor supraponderale.

Studiul a fost publicat în Frontiers in Nutrition.

Citeşte şi:

Peste 50 de milioane de tone de alimente sunt aruncate, anual, din cauza aspectului necorespunzător