Identificarea a 19 galaxii fără materie întunecată îi pune pe astronomi în dilemă

Ştiinţa este un proces continuu, iar atunci când oamenii de ştiinţă descoperă dovezi noi ei trebuie să se adapteze şi să urmeze unde duc aceste noi dovezi. Într-o astfel de situaţie se află acum astrofizicienii odată cu descoperirea a 19 galaxii care par a fi lipsite de materie întunecată. În acest moment, cercetătorii trebuie să găsească o modalitate prin care aceste galaxii pot fi incluse în modelul standard sau să aducă dovezi legate de erorile care au dus la identificare în emiterea ipotezei conform căreia aceste galaxii nu ar avea materie întunecată, notează Futurism.

Pentru a aproxima cantitatea de materie întunecată care poate fi găsită într-o galaxie , astrofizicienii trebuie să calculeze efectul gravitaţional al materiei observabile asupra vitezei de rotaţie. După acest pas, cercetătorii trebuie să compare viteza de rotaţie reală cu cea obţinută anterior, rezultatul reprezintă un indiciu solid al existenţei materiei întunecate.

• Tentative de fraudă prin intermediul mesajelor tip SMS, folosind FAN Courier și OLX
• Arheologii mexicani, forțați să îngroape o descoperire neobișnuită făcută în capitala Imperiului Aztec

Totuşi, aceste 19 noi galaxii par a se mişca mult mai lent în comparaţie cu alte galaxii care au mărimi asemănătoare, ceea ce cercetătorii au interpretat a fi un indiciu al lispei materiei întunecate. O explicaţie parţială pentru această dispariţie a materiei întunecate spune că galaxiile mult mai mari din vecinătate au atras datorită gravitaţiei materia întunecată din unele galaxii, dar, după cum explică şi cercetătorii, unele dintre aceste galaxii controversate sunt izolate şi influenţa gravitaţională a vecinilor este mult prea mică.

În această situaţie, cercetătorii care au realizat aceste descoperiri vor să revină asupra lucrării pentru a putea identifica eventualele erori. De asemenea, cercetătorii vor să folosească o varietate de instrumente şi tehnici pentru a studia respectivele galaxii.

Studiul a fost publicat în Nature Astronomy.

Citeşte şi: