Misterul din jurul întunecării stelei Betelgeuse a fost rezolvat

Astronomii afirmă că au elucidat misterul scăderii luminozității uneia dintre cele mai populare stele de pe cerul nopții.

Betelgeuse, o supergigantă roșie din constelația Orion, s-a întunecat brusc în decembrie 2019 – ianuarie 2020.

• Ce este ura și de ce apare?
• De ce ne gândim obsesiv la aceleași lucruri noaptea

Unii astronomi au speculat că acest comportament era un indicator că steaua ar fi fost pe punctul de a exploda. Dar o echipă de cercetători care a utilizat date de la Very Large Telescope (VLT), din Chile, a afirmat că aproape sigur cauza a fost reprezentată de un nor uriaș de praf dintre Pământ și stea.

Steaua Betelgeuse este extrem de vizibilă pe cer, fiind reprezentată de un punct portocaliu amplasat în colțul din stânga sus al Orionului sau în dreapta jos, dacă vedeți constelația din emisfera sudică.

Fenomen nemaintâlnit pe Betelgeuse

Situată relativ aproape de Pământ, la o distanță de aproximativ 550 de ani-lumină, Betelgeuse este o stea variabilă semiregulată. În mod natural se luminează și se întunecă pe parcursul unei perioade de aproximativ 400 de zile.

Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 18 luni este ieșit din comun. Pierderea luminozității a fost mult mai mare decât în orice altă perioadă din trecut.

Astronomul Miguel Montargès și colegii săi au investigat evenimentul cu telescopul VLT al Observatorului European Austral (ESO), unul dintre cele mai puternice telescoape de pe Pământ, cu o rezoluție capabilă să înregistreze direct suprafața supergigantei Betelgeuse.

Cercetătorii au comparat imaginile înainte, în timpul și după scăderea luminozității stelei și au realizat unele modele pentru a vedea ce fel de comportament ar fi putut da naștere acestei situații.

De ce a scăzut luminozitatea supergigantei roșii

Au existat două idei dominante. Una era posibila existență a unui mare punct rece la suprafața stelei, deoarece se cunoaște că supergigantele roșii precum Betelgeuse au celule convective foarte mari, care pot provoca pete fierbinți și reci. A doua ipoteză era formarea unui nor de praf chiar în fața stelei, vizibil de pe Pământ.

Explicația pare să fie o combinație a celor două, a afirmat Emily Cannon de la KU (Katholieke Universiteit) din Leuven, Belgia.

„Ideea noastră generală este că a existat un punct rece pe stea care, din cauza scăderii temperaturii la nivel local, a determinat apoi condensarea gazelor evacuate anterior în praf”, a declarat ea pentru BBC News.

Potrivit acesteia, pata rece de la suprafață ar face ca steaua să nu ne mai pară atât de luminoasă, iar condensarea prafului ar contribui și mai mult la scăderea luminozității supergigantei.

Betelgeuse, de aproximativ 15-20 de ori mai mare decât Soarele

Betelgeuse este de aproximativ 15-20 de ori mai mare decât Soarele. Un obiect atât de mare poate să devină supernovă la un moment dat. Din această cauză astronomii au vrut să vadă dacă întunecarea lui Betelgeuse nu însemna și că era pe punctul de a avea o explozie spectaculoasă.

„Nu cred că acest eveniment înseamnă că Betelgeuse va deveni supernovă în curând, chiar dacă acest lucru ar fi incredibil de interesant și este o dorință de a mea”, a afirmat Emily Cannon.

Cercetătoarea afirmă că Betelgeuse este considerată o supergigantă roșie relativ tânără și probabil că mai are mult până să devină supernovă.

Cât timp ar putea dura? Zeci, chiar sute de mii de ani vor spune cei mai mulți astronomii. Când se va produce fenomenul va fi atât de uimitor încât va fi vizibil la lumina zilei.

Ultima supernovă observată în Calea Lactee, galaxia noastră, a fost Steaua lui Kepler, care a fost observată în 1604. Înregistrările astronomilor de atunci indică faptul că a fost vizibilă ziua timp de peste trei săptămâni.

Concluziile scăderii luminozității stelei Betelgeuse au fost publicate în revista Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

Betelgeuse nu e nici pe departe atât de mare pe cât se credea

10 descoperiri științifice pe care le-ai fi putut rata în anul 2020

O supernova a explodat în apropierea Pământului în urmă cu 2,5 miliarde de ani

Pământul călătorește prin rămășițele unor supernove antice