Ariane 5, racheta incredibil de precisă care a dublat durata de viață a Telescopului Spațial James Webb

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În ultima perioadă au fost anunțate două vești extraordinar de bune cu privire la Telescopul Spațial James Webb. Prima este că instrumentul s-a extins cu succes. Iar cealaltă are în vedere racheta Ariane 5.

Inginerul spațial Mike Menzel, care s-a ocupat de Telescopul Spațial James Webb al NASA, spune că a fost calculat combustibilul care a rămas la bordul instrumentului; cu acest combustibil, observatorul va putea funcționa timp de 20 de ani.

Asta înseamnă de două ori mai mult decât estimarea inițială, de 10 ani, făcută înainte de lansare. Reușita are de-a face în mare parte cu performanța rachetei europene Ariane 5 care l-a lansat pe Webb pe o traiectorie precisă în ziua de 25 decembrie 2021.

Precizia rachetei Ariane 5 a ajutat telescopul să economisească combustibil

Conform Ars Technica, înainte de lansare, telescopul a fost alimentat cu 240 de litri de combustibil. O parte din acest combustibil a fost necesar pentru ajustările cursului de-a lungul călătoriei către punctul din spațiu (aflat la aproximativ 1,5 milioane de kilometri de Pământ) în care Webb va efectua observații științifice. Restul va fi folosit de Webb în jurul punctului L2 Lagrange pentru păstrarea stației pe orbită.

Așadar, fiecare kilogram de combustibil economisit în călătoria telescopului către punctul Lagrange 2 ar putea fi folosit pentru a-i prelungi viața acolo. Deoarece zece ani păreau a fi o perioadă operațională destul de scurtă pentru un telescop spațial atât de scump și capabil, NASA se gândise deja la o misiune de realimentare robotizată costisitoare și riscantă, care acum nu mai este necesară.

Economia de combustibil a telescopului Webb se datorează rachetei Ariane 5. NASA și Agenția Spațială Europeană au ajuns la un acord în urmă cu mai bine de un deceniu prin care Europa va folosi racheta sa fiabilă Ariane 5 pentru a duce telescopul în spațiu, iar oamenii de știință europeni vor putea în schimb să folosească telescopul.

Racheta care a dus telescopul în spațiu avea cele mai performante componente

Managerul de program Ariane 5, Rudiger Albat, a explicat modul în care cercetătorii europeni de rachete au abordat lansarea Telescopul Spațial James Webb. Fiecare vehicul Ariane 5 este interschimbabil, dar inginerii și tehnicienii implicați în producția rachetei știu pe care rachetă funcționează cel mai bine o anumită componentă.

Așa că atunci când au construit o parte din Webb, un inginer ar fi putut spune: „Voi arunca o a doua privire” pentru a mă asigura că piesa este cea mai bună posibilă.

Programul Ariane 5 a ales, de asemenea, cele mai bune componente pentru Webb pe baza testelor făcute înainte de zbor. Spre exemplu, pentru racheta lui Webb, programul a folosit un motor principal care fusese deosebit de precis în timpul testării.

Unul dintre cele mai bune motoare Vulcain construite vreodată

„Am folosit unul dintre cele mai bune motoare Vulcain pe care le-am construit vreodată. Are performanțe foarte precise. Ar fi fost mare păcat să nu-l folosim”, a spus Albat.

O atitudine similară a fost luată față de alte componente, inclusiv motoarele de rachetă solide care au fost folosite pentru a construi Ariane 5.

Albat a recunoscut că zilele dinaintea lansării au fost epuizante și stresante. Însă, la scurt timp după lansare, Albat a spus că el și întreaga comunitate spațială europeană s-a putut bucura de faptul că Webb și-a luat zborul și a început să-și „desfacă aripile”.

Acum „mă simt complet relaxat”, a spus Albat, iar același lucru se poate spune și despre ceilalți oameni de știință care au lucrat la dezvoltarea Telescopului James Webb timp de două decenii.

Vă recomandăm să citiți și:

Un nou motor electric pentru nave spațiale a fost pornit pentru prima dată într-un test pe orbită

Misiune încheiată pentru roverul Zhurong trimis de China pe Marte. Ce se întâmplă acum

O fotografie spectaculoasă publicată de NASA arată „dunele magice de nisip” de pe Marte

Astronomii au descoperit că această „megastructură extraterestră” nu este singură