O vânătoare de comori. Masa stelelor gigante roșii, „furată” de vecinii strălucitori

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un nou tip de stea gigant roșie, mai subțire, a fost identificat de astronomi. În Calea Lactee, există doar aproximativ 40 de astfel de stele într-o mare de mii de stele.

Pentru prima dată, astronomii de la Universitatea din Sydney au descoperit un tip mai subțire de stea gigantică roșie. Aceste stele au suferit o pierdere dramatică în greutate, posibil ca urmare a prezenței unui vecin lacom.

Descoperirea, care a fost publicată în Nature Astronomy, reprezintă un pas important în cunoașterea vieții stelelor din Calea Lactee, cei mai apropiați vecini stelari.

În galaxia noastră, există milioane de stele gigantice roșii. De fapt, în aproximativ patru miliarde de ani, Soarele nostru se va transforma într-unul dintre aceste obiecte reci și luminoase.

Un pas important în cunoașterea vieții stelelor din Calea Lactee

Astronomii au prezis de mult timp existența unor giganți roșii mai subțiri. Echipa de la Universitatea din Sydney a confirmat, în sfârșit, existența lor după ce a descoperit câteva dintre ele.

„Am fost extrem de norocoși să găsim aproximativ 40 de giganți roșii mai subțiri, ascunși într-o mare de giganți roșii normali. Giganții roșii mai subțiri sunt fie de dimensiuni mai mici, fie mai puțin masivi decât giganții roșii normali”, a declarat autorul principal, Yaguang Li de la Universitatea din Sydney.

Majoritatea stelelor de pe cer se află în sisteme binare – două stele care sunt legate gravitațional una de cealaltă.

Atunci când stelele din binarele apropiate se extind, așa cum fac stelele pe măsură ce îmbătrânesc, o parte din material poate ajunge în sfera gravitațională a companionului lor și poate fi aspirat. „În cazul giganților roșii relativ mici, credem că este posibil să existe un companion”, a spus dl Li, potrivit SciTechDaily.

Vânătoarea de comori din galaxia noastră

Echipa a analizat datele de arhivă ale telescopului spațial Kepler al NASA. Din 2009 până în 2013, telescopul a înregistrat variațiile de luminozitate a zeci de mii de giganți roșii. Utilizând acest set de date incredibil de precis și de mare, echipa a efectuat o analiză amănunțită a acestei populații stelare, oferind bazele pentru a identifica orice anomalie.

Au fost dezvăluite două tipuri de stele neobișnuite: giganți roșii cu masă foarte mică și giganți roșii sub-luminoși (mai puțin luminoși).

Stelele cu masă foarte mică cântăresc între 0,5 și 0,7 masă solară – aproximativ jumătate din greutatea Soarelui nostru. Dacă stelele cu masă foarte mică nu ar fi pierdut brusc din greutate, masele lor ar indica faptul că sunt mai vechi decât vârsta Universului, ceea ce ar fi imposibil.

„Așadar, când am obținut pentru prima dată masele acestor stele, ne-am gândit că era ceva în neregulă cu măsurătorile”, a declarat dl Li. „Dar se pare că nu era așa”.

Două tipuri de stele neobișnuite

Pe de altă parte, stelele sub-luminoase au mase normale, variind între 0,8 și 2,0 mase solare. „Cu toate acestea, ele sunt mult mai mici decât ne așteptam”, a declarat co-autorul studiului, Dr. Simon Murphy de la Universitatea din Queensland de Sud. „S-au subțiat oarecum și, pentru că sunt mai mici, sunt și mai slabe, deci sub-luminoase în comparație cu giganții roșii normali.”

Au fost descoperite doar șapte astfel de stele sub-luminoase, iar autorii suspectează că în eșantion se ascund mult mai multe. „Problema este că cele mai multe dintre ele se contopesc. A fost o adevărată vânătoare de comori pentru a le găsi”, a declarat Dr. Murphy.

Aceste date neobișnuite nu au putut fi explicate prin teorii simple legate de evoluția stelară. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că un alt mecanism a acționat în acest caz, forțând aceste stele să sufere o pierdere dramatică de greutate, furtul de masă realizat de stelele din apropiere.

„Observația pe care toată lumea a ratat-o până acum”

Cercetătorii s-au bazat pe vibrațiile stelare pentru a determina proprietățile giganților roșii. Metodele tradiționale de studiere a unei stele se limitează la proprietățile de suprafață, de exemplu, temperatura de suprafață și luminozitatea. În schimb, asteroseismologia utilizează unde sonore, care „pătrund în interiorul stelar, oferindu-ne informații bogate la o altă dimensiune”, a declarat Li.

Cercetătorii ar putea determina cu precizie stadiile de evoluție, masele și dimensiunile stelelor cu ajutorul acestei metode. Astfel, când au analizat distribuțiile acestor proprietăți, au observat imediat ceva neobișnuit. Unele stele au mase sau dimensiuni minuscule.

„Analizând cu atenție datele furnizate de telescopul spațial Kepler al NASA s-a observat ceva ce toată lumea a ratat până acum”, a declarat profesorul Tim Bedding, îndrumătorul academic al domnului Li.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un nou tip de stea neutronică a fost teoretizată de astrofizicieni

Cum alimentează coliziunile dintre stele găurile negre masive?

Un nou studiu arată că stelele se nasc cu inele, iar planetele le „fură”

Cum afectează găurile negre supermasive nașterea stelelor?