O schimbare în fizica Universului ar fi omorât dinozaurii. Gravitația, „vinovată“ de evenimentul de extincție?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

De la descoperirea dinozaurilor străvechi, oamenii de știință s-au întrebat constant ce i-a făcut să dispară? Teoria predominantă este că au fost nimiciți de impactul unui asteroid, deși există teorii alternative potrivit cărora un șir de erupții vulcanice a sufocat planeta, făcând-o nelocuibilă pentru acești giganți.

Lansând o teorie interesantă, un fizician a sugerat că dispariția dinozaurilor ar fi putut fi provocată de ceva mult mai fundamental, o schimbare a valorilor fizicii în sine.

Totul se reduce la constanta Hubble – rata de expansiune a Universului. Pentru a calcula rata de expansiune, putem măsura distanța și viteza galaxiilor din apropiere, a quasarilor și a supernovelor.

Într-o lucrare publicată în Arxiv, profesorul Leandros Perivolaropoulos de la Universitatea din Ioannina, Grecia, sugerează că o creștere de 10% a forței gravitaționale a avut loc pe parcursul a 100 de milioane de ani, încheindu-se în urmă cu 50 de milioane de ani.

O teorie interesantă, dar terifiantă

„Mecanismele fizice care ar putea induce o tranziție gravitațională ultra-tardivă includ o tranziție de fază de ordinul întâi a teoriei tensorilor scalari de la un vid fals timpuriu, care corespunde valorii măsurate a constantei cosmologice, la un nou vid cu o energie mai mică sau zero”, scrie el în lucrare.

Ideea unui vid fals este pe cât de interesantă, pe atât de potențial terifiantă, întrucât ar putea însemna – în teorie – că Universul, așa cum îl cunoaștem, se va prăbuși.

Tot ceea ce există în Univers dorește să se afle într-o stare stabilă, ceea ce rezultă din faptul că are cât mai puțină energie posibilă. Vacuumul are cel mai mic nivel de energie și, prin urmare, are cea mai mare stabilitate. Cu toate acestea, există o idee ipotetică cunoscută sub numele de „vid fals”.

Ce este „vidul fals”?

Acestea sunt viduri locale care par a fi la cel mai scăzut nivel de energie, dar care de fapt nu sunt așa. Pentru un timp, vidul fals – acționând ca o bulă locală – ar părea stabil, dar s-ar putea prăbuși la contactul cu un vid adevărat, deoarece vidul fals cade în starea de energie inferioară.

Schimbarea valorii gravitației, crede el, ar modifica proprietățile supernovelor (și ale tuturor obiectelor din Universul observabil, de fapt), explicând discrepanțele dintre măsurătorile Universului timpuriu și măsurătorile expansiunii de astăzi.

Documentul sugerează că o creștere de 10% a gravitației ar perturba norul Oort – o bulă mare de miliarde sau chiar trilioane de obiecte înghețate la periferia Sistemului nostru Solar – și ar trimite obiecte în direcția noastră cu o rată crescută. Lucru care, în opinia sa, poate fi observat în înregistrările geologice.

„O creștere bruscă a constantei gravitaționale cu aproximativ 10 procente, care a avut loc acum mai puțin de 100 de milioane de ani, poate justifica rata observată a obiectelor de impact pe suprafața Pământului și a Lunii, care pare să fi crescut de două-trei ori în ultimii 100 de milioane de ani și poate fi legată de evenimentul de extincție din Cretacic-Terțiar, care a eliminat 75% din viața de pe Pământ (inclusiv dinozaurii) „, a scris el în lucrare.

O schimbare fundamentală a forței de gravitație din Universul nostru

„În principiu, o schimbare a gravitației ar afecta dinamica Norului Oort, ducând la coliziuni între comete care ar putea apoi să pună unele dintre ele pe traiectorii spre Sistemul Solar interior”, a declarat pentru Daily Beast astronomul de la Universitatea New South Wales din Australia, Ben Montet, adăugând că, dacă ar fi așa, am putea vedea efectele schimbării orbitei pe planete, precum și impactul geologic asupra Pământului, lui Marte și Venus.

„Nu există nicio dovadă geologică care să ne facă să credem că acesta este cazul”, a concluzionat el, subliniind că impactul care a ucis dinozaurii a fost un asteroid, nu o cometă înghețată, așa cum ne-am aștepta de la un corp trimis spre noi din norul Oort, unde se așteaptă ca doar unul din 25 de obiecte să fie un asteroid.

Perivolaropoulos însuși este conștient de faptul că lipsesc dovezile pentru această teorie, dar crede că ar putea exista modalități de a o confirma sau infirma.

„Temperatura Pământului depinde puternic de valoarea gravitației și la fel și luminozitatea solară”, conchide el, potrivit IFL Science. „O creștere a gravitației ar duce la o creștere similară a temperaturii Pământului. Astfel, o căutare atentă a variațiilor de temperatură neexplicate ale Pământului în ultimii 150 de milioane de ani ar putea fie să impună constrângeri puternice asupra ipotezei tranziției gravitaționale, fie să dezvăluie posibile semnături ale unui astfel de eveniment”.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum au supraviețuit gândacii asteroidului care a ucis dinozaurii?

Sulful de la asteroidul care a ucis dinozaurii a cauzat mai multă răcire globală decât se credea

Fosila unei caracatițe sugerează că acestea ar fi existat cu mult înaintea dinozaurilor

Un asteroid uriaș a lovit Groenlanda la doar câteva milioane de ani după dispariția dinozaurilor